#scrieDobrogea Lecţie de istorie vie la Mihail Kogălniceanu. Gospodărie autentic germană, unicat în Dobrogea, creată de profesorul Willy Wisosenski (galerie foto + video)

Germanii dobrogeni au fost singurul grup etnic german de pe teritoriul României care nu s-au aşezat pe aceste pământuri venind direct din Germania, ci din alt spaţiu colonizat de germani, şi anume din Basarabia şi Rusia de Sud. De asemenea, au fost singura populaţie germană care a trăit vreodată sub directa stăpânire otomană, ştiut fiind faptul că până în 1878 Dobrogea a fost o componentă integrală a acestui stat. Migrarea germanilor către Dobrogea s-a făcut în trei valuri: primul între 1841 - 1856, al doilea între 1873 - 1883, iar cel de-al treilea între 1890 - 1891.

 
 
Pasionat de rădăcinile sale, de istoria locului în care s-a născut acum 73 de ani, comuna Mihail Kogălniceanu, prin natura meseriei - profesor de istorie la Palazu Mic, apoi la Piatra şi apoi director al Liceului Teoretic Mihail Kogălniceanu -, Willy Wisosenski descinde dintr-un tată etnic german şi mamă macedoneancă.
 
La ora actuală, prof. Willy Wisosenski este preşedintele Fundaţiei „Muşata Armână“, care promovează cultura şi spiritualitatea armânească, dar este şi directorul primului muzeu armân închinat memoriei dascălului Gheorghe Celea (bunicul lui Ion Caramitru), înfiinţat chiar de el în comuna Mihail Kogălniceanu.
 

Etnicii germani, un important factor civilizator

 
Am profitat de o zi însorită din această iarnă şi am răspuns invitaţiei sale de a-i face o vizită şi, totodată, de a ne prezenta ceea ce prof. Wisosenski consideră a fi unicat în Dobrogea - o gospodărie autentic germană.
„Din 1968 lucrez în domeniul cercetării şi spiritualităţii aromâne. Dar era de datoria mea să fac un muzeu şi pentru etnicii germani, aşa încât am mers în paralel cu colectarea de obiecte. Etnicii germani au stat în Dobrogea 100 de ani, de la 1840 până la 1940, când au părăsit această provincie, fiind un important factor de civilizaţie. În timp ce toţi erau plugari, germanii au venit cu tehnica agricolă şi cu un nou model de muncă faţă de ceilalţi. Ei au făcut grădini cu flori, ei au făcut garduri, ei au făcut hambare, ei au făcut beciuri, au făcut răsaduri de flori, dar mai ales au adus spiritul recunoscut de gospodari. După care au adus tehnica agricolă cea mai performantă, care a fost şi primul pas spre emanciparea economică.
 
Prima aşezare germană în Dobrogea a fost la Malcoci, apoi la Cataloi, ei venind din regiunea Landau, Pădurea Neagră. Au făcut o haltă în Polonia, după care au fost aduşi în Rusia, pentru spiritul lor cultural, ca să-i înveţe pe ruşi tehnica agricolă, de către Ecaterina a II-a, care avea origini germane. Dar ei au venit pentru că aici aveau o serie de privilegii. În primul rând erau scutiţi de taxe şi impozite, bărbaţii nu făceau armata.
 
După aceea, în timpul lui Alexandru I, au început să-i ia pe bărbaţi în armată, au început să le impună o serie de taxe şi impozite şi a început procesul de rusificare. La toate acestea s-a adăugat o secetă puternică. Cum în Dobrogea erau terenuri imense, pământ foarte mult, iar populaţia era în scădere - tătarii plecaseră şi era un spaţiu propice, germanii dobrogeni au venit în trei valuri, primul fiind până la 1878. Unchii mei când veneau în fiecare vară luau pământ de la cimitir, de la străbunii lor.
 

La ora actuală, au rămas foarte puţini, comunitatea este mică şi majoritatea sunt bătrâni. Forumul German are o activitate mai slabă, cu toate că în fiecare lună s-ar fi putut omagia câte un erou. Am avut o revelaţie zilele trecute, când un tânăr din Canada m-a contactat pentru că dorea să-şi găsească bunicii şi străbunicii. Culmea e că bunicii mei îi botezaseră pe ai lui. Am fost la cimitir, a găsit crucile şi acum urmează să localizez casa veche.
 
Între anii 1930-1940 populaţia majoritară era formată din etnici germani, de aceea au dorit să schimbe denumirea localităţii Caramurat în Ferdinand, ceea ce s-a şi întâmplat prin referendum. Peste tot, istoricii şi cercetătorii vorbesc de Ţara Românească, Ţara Ardealului, dar de ce nu vorbesc şi de Ţara Dobrogei, pentru că primul contact al românilor a fost cu Dobrogea, deci trebuie schimbată puţin şi percepţia”.
 

„N-o să vedeţi în toată Dobrogea ce o să vedeţi la mine!”

 
După această incursiune în istoria migraţiei germanilor în Dobrogea, a urmat vizita în cele două mari încăperi pe care prof. Willy Wisosenski le-a dedicat memoriei înaintaşilor săi germani. „N-o să vedeţi în toată Dobrogea ce o să vedeţi la mine!”, s-a lăudat profesorul şi într-adevăr am descoperit ceea ce astăzi copiii noştri văd doar în pozele din manualele de istorie: pluguri de la concernul Krup de la 1878, lada în care bunicul său avea documente şi bijuterii sparte de comunişti, un cântar nemţesc, o sită de batoză, jug de cal, râşniţă de grâu şi porumb, săpăligă, un plug nemţesc folosit pe la 1896, unelte agricole din lemn - o furcă, o greblă, târnăcop, raviţă, maşină de tocat porumb, banc de lemn cu tot ce avea nevoie un etnic german în gospodăria lui, sperietoare de ciori, capcană de şoareci, tăvile în care făcea bunica mâncare, butoaie de vin, pieptene de scărmănat lâna, o sanie cu cremene cu care să tăiau paiele, burduf pentru fierărie, toate ustensilele pe care le avea un etnic german legat de construcţii în chirpici.
 
Pe lângă toate acestea, în imensa grădină, creatorul de arheoparcuri Wisosenski - unul la liceul din Mihail Kogălniceanu, al doilea la muzeul Gheorghe Celea şi al treilea în gospodăria sa - a adunat obiecte găsite în zona comunei „pentru că lumea nu le cunoaşte valoarea şi era păcat să le văd prin coteţe aruncate”.
 
Iar profesorul Wisosenski a promis că nu se opreşte aici şi va continua să adune dovezi care peste timp speră să fie mai apreciate.