#scrieDobrogea „Sora“ de la Constanța a „Domniței Bălașa“, Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Petru și Pavel“ (galerie foto)

Situată la câțiva metri de mare și în imediata vecinătate a unor vestigii care redau mai bine de 1000 de ani de istorie a Cetății Tomis, Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ Constanța este un simbol al zonei peninsulare. Seamănă izbitor cu faimoasa biserică „Domnița Bălașa“ din București, lucru care nu este câtuși de puțin întâmplător, ambele datorându-și existența arhitecților Alexandru Orăscu și Carol Beneș.
 
Onoranta asemănare a acestor lăcașuri de cult cu fațadele împărțite în mai multe asize, delimitate prin brâie de cărămidă aparentă, a fost remarcată de mulți dintre cei veniți în urbea de la Marea Neagră, printre aceștia aflându-se istoricul Nicolae Iorga și scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea.
 
Chiar dacă în prezent dimensiunile edificiului par (și chiar sunt) prea modeste pentru o catedrală arhiepiscopală, la vremea înălțării sale (1883-1885) devenea unul dintre marile lăcașuri de cult reprezentative al Dobrogei. Dar și cel mai impozant lăcaș din Constanța, care la reintegrarea Dobrogei în granițele statului român avea doar două biserici creștine, la care slujea câte un preot, biserica greacă „Metamorphosis“, ridicată prin firman împărătesc în timpul dominației otomane, și biserica bulgară, care, de fapt, era mai mult un paraclis. Însă, conform unei relatări din epocă, „toți Românii din acest oraș (n.r. - Constanța) se îmbisericeau la biserica greacă și se deserveau chiar în serviciile particulare de către preoții și cântăreții greci“. De aici, visul primului prefect al Constanței, Remus Opreanu, de a ridica o catedrală pentru creștinii ortodocși „de la acest capăt depărtat al țării, pe malurile Mării, înspre Orient“, care să fie „un monument de artă“, dar și „manifestațiunea frumoasă și măreață a cultului român“. Visul avea să înceapă a se transforma în realitate în al cincilea an de la reintegrarea Dobrogei în granițele statului român.
 
Frumosul și impunătorul lăcaș de cult, cu o cupolă de 35 de metri înălțime, a fost construit între anii 1883-1885, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, lui Horia Beneș (Beniș) revenindu-i supravegherea lucrărilor. Multă vreme însă „paternitatea“ clădirii i-a fost atribuită în mod eronat lui Ion Mincu, care și-a pus amprenta creativă a clădirii, dar nu la exterior, ci în interior, realizând concepția mobilierului, dar și a iconostasului. Pictura sfântului lăcaș îi fusese încredințată lui George Demetrescu Mirea, fără experiență în pictura religioasă murală, deși Titus Maiorescu, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, la data luării acestei decizii, i-ar fi preferat pe Theodor Aman sau pe Nicolae Grigorescu.
 
Piatra fundamentală a viitoarei catedrale episcopale la acea dată s-a pus pe 4 septembrie 1883. Pe actul de fundație, semnat de „Carol și Elisabeta“, este scris: „Astă-zi IV septembre Anul Mântuirei una mie optsute opt-deci și trei, în al XVIII-lea an al domniei M. S. Regelui României Carol I-ul și al Augustei sale soții M.S. Regina Elisabeta și al cincelea an al anexării provinciei Dobrogea la regatul României s-a pus peatra fundamentală a acestui sfânt și dumnezeiesc locaș cu hramul Pre Sf. Apostoli Petru și Pavel. Și această biserică catedrală a orașului Constanța se înalță din temelie cu spezele statului / fiind președinte al Consiliului de Miniștri d. I.C. Brătianu / ministru la Departamentul Cultelor și Instrucțiunei Publice d. P.S. Aurelian / iar chirarch al scaunului episcopal al Dunărei de Jos Prea Sfinția Sea Episcopul Iosif“.
 
O pictură contestată: sfinte cu chipuri de... doamne
 
Recepția provizorie a sfântului lăcaș de cult ortodox s-a făcut pe 25 septembrie 1885. „Comisiunea“ care s-a ocupat de acest aspect se adresa ministrului Cultelor pentru a lua măsuri pentru „complectarea“ lucrării. Astfel, se recomanda: „un grilaj de fier care să închidă peristerul sau tinda Catedralei, deoarece elegantul perister se va degrada fiind lăsat la dispoziția tuturor; să se facă un grilaj de fier cu sârmă la ferestre, spre a împiedica lumina - aspect mai frumos și mai multă soliditate; să se facă tâmpla, jețurile cu tot cu mobilierul necesar, pictura interioară și părțile din centrul fațadei principale“.
 

Recepția definitivă a avut loc peste un an, pe 18 noiembrie 1886. A mai durat însă aproape un deceniu până ce biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ să fie sfințită, deși era terminată. În acest răstimp, s-au constatat „defectele și lipsurile“ lăcașului de cult: zidurile se crăpaseră, iar prin geamuri și acoperiș se infiltra apa de ploaie. Motivul pentru care sfințirea a avut loc abia pe 22 mai 1895 a fost cauzat de pictura nonconformistă, scandaloasă a pictorului George Demetrescu Mirea, care nu respectase canoanele bisericești, sfintele pictate de ele având chipul unor doamne cunoscute din oraș. Peste ani, între 1959 și 1961, pictura lui Mirea a fost refăcută de către Gheorghe Popescu și Niculina Dona-Delavrancea, în stil neobizantin.
 
Sub bombardament
 
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 3 august 1941, Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ a fost grav avariată în timpul unui bombardament aerian sovietic, fiind afectate: acoperișul, zidăria, altarul, iconostasul cu icoane emailate pe suport de aramă și pictura murală.
 
În anul 2008, când s-au împlinit 125 de ani de la punerea pietrei fundamentale a importantului edificiu de cult și 130 de ani reintegrarea Dobrogei la statul român, sfântului lăcaș i-a fost dedicat albumul monografic „Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Constanţa. 1883 - 2008“, coordonat de regretatul șef al Serviciului Județean al Arhivelor Naționale, dr. Virgil Coman, și de directorul Muzeului de Artă Constanța, dr. Doina Păuleanu.
 
Reintegrarea Dobrogei în graniţele statului român a însemnat pentru provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră racordarea la ritmul de dezvoltare al ţării. Odată cu o administraţie nouă, a urmat o îndelungă perioadă de adaptare la modernitate, însoţită de entuziasm edilitar. Constanţa, ca parte importantă a Dobrogei, a început să se dezvolte. S-a construit mult, s-au făcut investiţii. În urma săpăturilor impuse de proiecte edilitare şi de noi construcţii, pământul anticului Tomis şi-a arătat generozitatea, lăsând să iasă la iveală adevărate comori. Şi astăzi, pământul pe care călcăm este înţesat de vestigii încă neştiute. Aici s-au înălţat edificii cu care trebuie să ne mândrim, cât încă le mai avem. Pământul acesta, binecuvântat cu deschidere la Marea Neagră, a fost călcat de oameni de valoare cărora li s-au înălţat busturi, a fost scăldat de sângele eroilor cărora li s-a înălţat monumente, spre veşnică neuitare.

 
De aceea, ne propunem, în cadrul proiectului #SărbătoreşteDobrogea, iniţiat de ZIUA de Constanţa, să readucem la lumină oamenii, întâmplările, legendele şi istoria oraşului. Să descoperim Constanţa aşa cum este: frumoasă, fascinantă, misterioasă. Să o scoatem din uitare, să o preţuim, să o iubim, să ne mândrim cu ea!
 
Proiectul #SărbătoreşteDobrogea este dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România şi celor 17 ani de activitate jurnalistică pe care ZIUA de Constanţa îi sărbătoreşte anul acesta.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Pe 23 noiembrie, în cadrul proiectului jurnalistic #sărbătoreşteDobrogea, cotidianul ZIUA de Constanţa a lansat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“ (/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi.html), pe care vă invităm să o exploraţi.