#scrieDobrogea Spitalul Județean Constanța, aproape de semicentenar (galerie foto)

Un oraș fără spital este greu de conceput. Însă, înainte de anul 1878, când Dobrogea a revenit în granițele statului român, Constanța nu avea un spital. Actualul Spital Clinic Județean de Urgență (SCJU) „Sf. Apostol Andrei“, cea mai mare unitate sanitară a județului Constanța, va împlini 50 de ani abia anul viitor, în luna martie.
 
Primul edificiu destinat vindecării bolnavilor după anul 1878 a funcționat în casa de pe strada Mircea cel Bătrân a cetățeanului de origine tătară Ali Kadîr, numit ajutor de primar după alegerile din 1880. La parter funcționa Spitalul Comunal, cu 20 de paturi, iar la etajul I se aflau cele 40 de paturi ale Spitalului Militar. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, prin 1892-1893, inginerul arhitect al Constanței, Jules Signot, a proiectat primul spital al orașului, în zona unei foste mori de vânt (moara lui Hristof), pe locul pe care funcționează în prezent Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu“. Odată cu extinderea orașului, zona a fost parcelată pentru construirea de locuințe particulare, astfel încât pentru Spitalul Comunal s-a construit, între anii 1910 și 1913, o clădire în capătul străzii Ștefan cel Mare, care s-a extins, între 1938 și 1940, cu un alt corp, în care funcționau saloane cu 16-20 de paturi.
 
În anul 1928, atunci când s-a sărbătorit semicentenarul revenirii Dobrogei la țară, la Constanța funcționa un spital cu secții de medicină internă, chirurgie, „de contagioși și de radiologie cu electricitate medicală“. În perioada interbelică, alături de Spitalul Comunal și Spitalul Militar mai existau la Constanța Salonul Diaconeselor, deschis în 1920, și Sanatoriul Bitton, deschis în 1935.
 
„Spitalul Mare“, așa cum mai este el cunoscut, a fost înființat prin Decizia Consiliului Popular Constanța nr. 67/15.03.1969, sub denumirea de Spitalul Unificat Constanța. S-a numit apoi Spitalul Județean Constanța, iar prin Ordinul ministrului Sănătății nr. 581/02.08.2002, titulatura i s-a schimbat, devenind Spital Clinic Județean de Urgență Constanța.
 
Deoarece spitalul existent în Constanța în anii ‘50 nu mai putea satisface nevoile tot mai crescute ale populației și nici exigențele medicinei moderne, în 1963 s-a început construcția spitalului actual, pe o suprafață de 45.000 mp. În aproape șase ani, au fost înălțate nu mai puțin de nouă etaje ale spitalului construit pe o structură de beton armat.
 
Arhitectul impunătorului edificiu construit sub forma literei „Y“ a fost Ioan Pușchilă, fost deținut politic, care a lucrat la Canalul Dunăre - Marea Neagră, dobrogean născut în 1913, la Cernavodă, unde a făcut și școala primară, ciclul liceal urmându-l la Brașov. Primar al Cernavodei o scurtă perioadă, Ioan Pușchilă a fost arestat, fiind acuzat de simpatii cu Mișcarea Legionară și condamnat la temniță grea, la Jilava și Aiud, în anul 1950 ajungând în Colonia de la Poartă Albă, unde calitățile sale nu au fost trecute cu vederea, fiind numit șef al unei brigăzi de constructori.
 
După ispășirea „pedepsei“, arhitectul Pușchilă s-a angajat ca maestru ipsosar la Institutul Agronomic din București, iar printr-un concurs de împrejurări și prin profesionalismul său, a avut șansa de a fi acceptat pentru a deveni proiectantul principal al Spitalului Județean Constanța și al „Casei Albe“. În timpul detenției, el a lucrat și proiectarea Stadionului Farul din Constanța și la Fântâna Dragonului.
 
Ideea lui Ioan Pușchilă de a construi unitatea sanitară sub forma literei „Y“ a fost preluată și de alte spitale din țară, saloanele fiind dispuse în așa fel încât să fie ferite de efectele negative ale vânturilor reci dominante. Șef de șantier al lucrărilor a fost Gheorghe Constantinescu. Prima secție a Spitalului Unificat Constanța care și-a început activitatea a fost cea de pediatrie.

 
Pe 31 ianuarie 2013, prin hotărârea nr. 19 a Consiliului Județean Constanța, Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța a primit numele Sfântului Apostol Andrei, ca o dovadă de recunoștință față de activitatea misionară a celui dintâi chemat la apostolat, fratele lui Simon Petru.
 
Reintegrarea Dobrogei în granițele statului român a însemnat pentru provincia dintre Dunăre și Marea Neagră racordarea la ritmul de dezvoltare al țării. Odată cu o administrație nouă, a urmat o îndelungă perioadă de adaptare la modernitate, însoțită de entuziasm edilitar. Constanța, ca parte importantă a Dobrogei, a început să se dezvolte. S-a construit mult, s-au făcut investiții. În urma săpăturilor impuse de proiecte edilitare și de noi construcții, pământul anticului Tomis și-a arătat generozitatea, lăsând să iasă la iveală adevărate comori. Și astăzi, pământul pe care călcăm este înțesat de vestigii încă neștiute. Aici s-au înălțat edificii cu care trebuie să ne mândrim, cât încă le mai avem. Pământul acesta, binecuvântat cu deschidere la Marea Neagră, a fost călcat de oameni de valoare cărora li s-au înălțat busturi, a fost scăldat de sângele eroilor cărora li s-au înălțat monumente, spre veșnică neuitare.
 
De aceea, ne propunem, în cadrul proiectului #SărbătoreșteDobrogea, inițiat de ZIUA de Constanța, să readucem la lumină oamenii, întâmplările, legendele și istoria orașului. Să descoperim Constanța așa cum este: frumoasă, fascinantă, misterioasă. Să o scoatem din uitare, să o prețuim, să o iubim, să ne mândrim cu ea!
 
Proiectul #SărbătoreșteDobrogea este dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România și celor 17 ani de activitate jurnalistică pe care ZIUA de Constanța i-a împlinit în 2017.
 

Sursă foto: ZIUA de Constanța