#scrieDobrogea Viaţa şi activitatea primului preot ortodox român din Constanţa după Războiul de Independenţă (galerie foto)

Preot paroh al Catedralei Arhiepiscopale din Constanţa (1893-1928), protopop al judeţului Constanţa (1893-1902), prim director al Seminarului din Constanţa (1923-1928) şi profesor de religie la actualul Colegiu Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa (1898-1928), preotul Gheorghe Rădulescu rămâne unul dintre cei mai reprezentativi preoţi pe care i-a avut Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa, de-a lungul existenţei ei până astăzi. Totodată, a fost primul preot ortodox român din oraşul Constanţa, după Războiul de Independenţă şi instalarea autorităţilor române în Dobrogea.

Scurtă biografie

Părintele Gheorghe Rădulescu s-a născut pe 21 noiembrie 1866, în satul Lutu-Alb, comuna Urleasca (azi, satul Urleasca, comuna Traian), din judeţul Brăila. Părinţii lui, Marioara şi Radu Jipa, au avut 11 copii, iar unul din bunici, părintele Nicolae Duhovnicul, era preot în satul Herăşti, judeţul Giurgiu.
 
A urmat cursurile şcolii primare „de la Maica Domnului“ din Brăila, apoi pe cele ale gimnaziului, până în 1881 (când le întrerupe) şi, în urma unui concurs, s-a înscris ca bursier la Seminarul Teologic „Sfântul Andrei“ din Galaţi. După ce şi-a încheiat studiile seminariale în 1885, a fost numit învăţător în Satu Nou, comuna Chişcani, judeţul Brăila. Ajutat de micile economii pe care le-a adunat ca învăţător, a plecat la Bucureşti, unde, între anii 1886 şi 1889, a beneficiat iarăşi de o bursă, de data aceasta la cursul superior al Seminarului Central din capitală. După absolvirea studiilor Seminarului Central, s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
 
În urma căsătoriei cu Zina Emilian Dănescu, oficiată la 19 august 1890, a fost hirotonit preot pe seama Bisericii „Antim“ din Bucureşti, în data de 22 martie 1892. Nu după mult timp, la 1 iunie 1893, a fost transferat preot paroh la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa şi numit protoiereu al judeţului Constanţa, la aceeaşi dată, de episcopul Partenie Clinceni al Dunării de Jos, funcţie din care a demisionat pe 25 mai 1902.
 
Sub păstorirea sa, Protoieria Constanţa a cunoscut o perioadă înfloritoare. În cei aproape zece ani cât a fost protopop (iunie 1893 - mai 1902), s-a îngrijit de bunul mers al vieţii bisericeşti, fiind ridicate mai multe lăcaşuri de cult şi ocupându-se îndeaproape de creşterea nivelului cultural al preoţilor. A dat exemplu personal prin continuarea şi finalizarea lucrărilor la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa, sfinţită la 22 mai 1895 de episcopul Partenie Clinceni. A fost un protopop deosebit de vrednic, un intelectual de marcă şi un luptător neobosit pentru ridicarea prestigiului Bisericii, adevărat apostol al promovării vieţii religioase în Dobrogea.
 
Fiind hirotonit preot şi numit protopop înainte de a termina Facultatea de Teologie, a reuşit să îşi susţină teza de licenţă cu titlul „Starea religioasă a Dobrogei în decursul vremurilor“ abia în anul 1904. Monografie foarte bine apreciată, teza sa de licenţă a devenit, pentru acea vreme, o lucrare de referinţă.
 
După ce a urmat cursurile de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucureşti, şi-a susţinut teza intitulată „Studiu istoric asupra celor dintâi veacuri creştine“, la 28 decembrie 1920, având ca referent principal pe profesorul Dragomir Demetrescu. În urma susţinerii tezei, a obţinut doctoratul în Teologie cu calificativul „Magna cum laude“.
 
Contribuţia preotului Gheorghe Rădulescu la încercarea de redeschidere a Gimnaziului „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa în anul 1918  
După cum am amintit, preotul Gheorghe Rădulescu a fost profesor între anii 1898 şi 1928 la gimnaziul clasic de băieţi, care se va transforma în Liceul „Mircea cel Bătrân“. Aici a desfăşurat o activitate deosebită. Unul dintre foştii săi elevi, A. Dumitrescu, îl descria pe părintele Rădulescu astfel: „Cu păr cărunt şi barbă albă, de patriarh, ochi vii, jucăuşi, sub sprâncenele stufoase, ochi în care se oglindeau toate întrebările noastre, mari şi laice“.

 
În anul 1907 se număra printre profesorii de seamă ai liceului: „Distinşilor profesori Ion Bentoiu, Gheorghe Coriolan, părintele Rădulescu, li se vor adăuga oameni, la fel de buni, cu drag pentru munca de catedră. Profesionalismul şi dăruirea lor determină progrese atât la şcoală, cât şi în afara ei“.
 
Înfrângerea armatei române la Turtucaia, în septembrie 1916, avea să conducă la ocuparea Dobrogei de către germani, bulgari şi turci până la sfârşitul Primului Război Mondial. Românii din acest ţinut au fost nevoiţi să se refugieze în stânga Dunării, în special în Moldova. Cum bulgarii au fost cei care au administrat prima dată Dobrogea, aceştia au luat decizia de a închide toate şcolile româneşti, soartă pe care a avut-o şi Gimnaziul „Mircea cel Bătrân“, transformat în spital militar.
 
Printre profesorii gimnaziului care s-au întors primii din refugiu a fost şi preotul Gheorghe Rădulescu, care, alături de profesorul de caligrafie şi desen Gheorghe Carp, a cerut Comandaturii Germane din Constanţa redeschiderea şcolii la începutul anului 1918. Auzind acestea, bulgarii au ameninţat că, dacă şcoala va fi deschisă, o vor arunca în aer şi îi vor omorî pe profesori. Autorităţile germane au aprobat însă redeschiderea şcolii pe 1 februarie 1918, iar cei doi iniţiatori au pregătit un moment festiv cu această ocazie. Programul de deschidere era compus din: „Canto“, arii româneşti de Gheorghiu şi V. Buzdugan şi piesa „Sărutarea“, comedie feerică într-un act de TH. Banville, tradusă de H. Lecca.
 
Profesorul Ion Faiter povesteşte în lucrarea sa „Monografia Colegiului «Mircea cel Bătrân» - Constanţa“ cum s-au desfăşurat evenimentele în seara festivităţilor de deschidere: „În seara reprezentaţiei, cam la numărul al doilea din program, intră în sală un grup de civili, tineri bulgari; încep să fluiere şi să strige: Foc! Jos Românii! Afară Românii!“. Profesorul Ion Faiter consemnează mai departe că după ce tinerii bulgari au fost arestaţi, manifestarea s-a desfăşurat după program.
 

Sancţiunea aplicată bulgarilor fiind considerată aspră de comandantul Cartierului General al armatelor de ocupaţie, feldmareşalul german August von Mackensen, s-a luat măsura ca gimnaziul să nu mai fie deschis. Totodată, au fost interzise serbările româneşti de orice natură. Gimnaziul a fost redeschis după reinstalarea autorităţilor române la Constanţa.

O predică adresată familiei regale 

Între 3 şi 8 mai 1911, Regele Carol I, însoţit de Regina Elisabeta, de principele Ferdinand, principesa Maria şi membrii Familiei Princiare, au efectuat o vizită la Constanţa. În această perioadă, după cum consemnează Ziarul „Drapelul“ în nr. 20 din 10 mai 1911, familia regală a efectuat mai multe vizite de lucru la instituţiile publice din oraş. Duminică, 8 mai 1911, Majestatea Sa Regele Carol a participat la slujba Sfintei Liturghii de la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa.
 
La sfârşitul slujbei, preotul Gheorghe Rădulescu i-a adresat Regelui Carol următoarea cuvântare:
„Sire! Din veacuri îndepărtate, Sfânta Tradiţie ni-l dă ca întemeietor al Bisericii creştine din aceste ţinuturi pe Sfântul Apostol Andrei. Apoi Istoria ne arată că din primele secole, biserica din Sciţia mică, a cărei capitală era oraşul Tomis, Constanţa de azi, avea Episcopii ei, dintre care îi amintim pe cei mai importanţi Athanasie şi Bretanion. Numele celui din urmă ne arată că el era de origine română, ceea ce înseamnă că şi credincioşii lui, care l-au ales, trebuie să fi fost în majoritate de aceeaşi origine. 
 
Aceste fapte istorice sunt cunoscute tuturor şi putem trage concluzia că creştinii din aceste părţi cu românii de peste Dunăre, ce au aceeaşi origine, sunt cu toţii fraţi de sânge.
 
Dumnezeu care îngrijise să li se facă şi lor cunoscută calea adevărului prin gura Apostolului său Andrei, a purtat de grijă ca aceste legături de sânge să fie din când în când împrospătate, şi atunci când, în urma îngrozitoarelor furtuni ce au trecut peste capul neamului românesc şi al Sfintei noastre Biserici, cu ocazia invaziilor barbare, când se credeau spulberate aceste legături, El a trimis în mijlocul micului, blajinului, dar mult credinciosului popor românesc pe un Mircea, care, deşi bătrân gârbovit şi hărţuit de necazuri şi de duşmani, a reuşit să împrospăteze legăturile cele vechi, ce legau această provincie cu cele de peste Dunăre.
(...)
 
Majestatea Voastră, faceţi să apară în sufletele locuitorilor după aceste ţărmuri dragostea de neam şi iubirea de legea strămoşească, două chezăşii, graţie cărora neamul românesc, ajutat de vitejia Majestăţii Voastre, este astăzi liber şi independent, aşa cum totdeauna au visat strămoşii noştri.
(...)
 
Acestea sânt Majestate, sentimentele românilor din Dobrogea. Acestea sânt sentimentele supuşilor Majestăţii Voastre din oraşul Constanţa, care vin azi prin mine, umilul lor preot, a depune la picioarele Majestăţii Voastre urarea strămoşească: Să trăiţi, Majestate, împreună cu întreaga Dinastie!“

Director al Seminarului din Constanţa

Înfiinţând seminarul eparhial din Constanţa, în 1923, episcopul Ilarie Teodorescu l-a numit ca prim director al acestei şcoli pe părintele Gheorghe Rădulescu, care va fi, în acelaşi timp, şi profesor de morală.
   
Cu multă competenţă şi devotament a condus seminarul eparhial, motiv pentru care elevii, multă vreme, au vorbit cu veneraţie despre distinsul lor dascăl şi director. Cu ocazia reîntâlnirii festive a primei promoţii de absolvenţi ai seminarului constănţean, în Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ s-a aşezat o placă comemorativă în cinstea strălucitului director, preot şi profesor Gheorghe Rădulescu, care, fiind şi un bun administrator, încă din timpul vieţii a fost hirotesit iconom-stavrofor, ulterior primind medalia „Răsplata muncii pentru Biserică“, clasa I.
 
A murit în anul 1928. Din cercetările efectuate până acum, nu am putut afla locul unde îşi doarme somnul de veci părintele profesor Gheorghe Rădulescu.

Bibliografie

Arhivă

Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, dosar Catedrala „Sf. Apostoli Petru şi Pavel“ 1910-1920
Arhivă foto: Ionuţ Druche

Cărţi

Drăgoi, preot Eugen, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989, Galaţi, 1990
Druche, Ionuţ, Viaţa şi activitatea părintelui Nicolae Cănănău, Constanţa, 2010
Faiter, Ion, Monografia Liceului „Mircea cel Bătrân“, Ed. Muntenia, Constanţa, 1996
Niculescu, protopop G.V., Dare de seamă asupra afacerilor bisericeşti din judeţul Tulcea, Bucureşti, 1906
Niculescu, protopop G.V., Protopopia judeţului Constanţa. Dare de seamă despre afacerile bisericeşti, Bucureşti, 1905
Păuleanu, Doina, Coman, Virgil, Catedrala „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” Constanţa: 1883-2008, Constanţa, 2008
Rădulescu, preot Gheorghe, Starea religioasă a Dobrogei în decursul vremurilor, Editura Scythia, Constanţa, 2011.

Despre Ionuţ Druche

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

Citeşte şi:  

ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Categorie Ziua Dobrogei
 
#sărbătoreşteDobrogea 
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, „Omagiu constănţenilor şi tulcenilor“

#citeşteDobrogea
Norocoasa venire a românilor la Tulcea (document)