Campania liderilor PSD a amplificat suferinta sinistratilor din Saraiu

Satenii regreta ca au primit cheile caselor "dobrogene"

In urma puhoiului de la Saraiu din vara anului trecut, a ramas suferinta, deznadejde si o umbra de speranta: "poate ne va ajuta Dumnezeu sa trecem peste iarna...". In prag de primavara, cele 24 de familii, ale caror case au fost grav afectate de navalnicele ape, locuiesc tot in vale. In valea inundata. In casele subrezite in care doar mucegaiul mai miroase... Imobilele din cartierul nou, inaugurat cu surle si trambite de liderii social-democrati in toamna trecuta, par poze dintr-o carte neanimata.In iulie 2005, apele involburate ale paraului Topolog s-au revarsat nebune in valea Saraiului, inundand totul in calea lor. In doar cateva zeci de minute, localnicii au ramas goi. Si la propriu si la figurat, caci apa a patruns in case, iar sufletele s-au infrigurat. Putina agoniseala a zecilor de ani de munca a disparut subit, odata cu retragerea apelor.E sarbatoarea Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia, iar noi ne indreptam spre cartierul familiilor sinistrate din Saraiu. 24 de case. Goale. Urcam incetisor pe soseaua construita in cartierul afectatilor, iar pustietatea ne cotropeste. E miezul zilei, dar ai sentimentul ca te preumbli printr-o carte fara personaje. Nimic nu misca. Celebrele case dobrogene, construite din fonduri guvernamentale par poze. In zare hornurile, croite atent, nu scot pic de fum desi suntem in plina iarna. Un drum asfaltat din banii contribuabililor se termina brusc in mijlocul campului.La Saraiu, potopul varatic a paralizat pentru prea mult timp viata.DezolareCum in mahalaua sinistratilor linistea apasa puternic, ne intoarcem in centrul localitatii. Intram timid in curtea unei femei, inclusa in lista celor "nou mutati in cartierul din deal". Pe Stanca Mitu o gasim in bucatarie, printre aluat de mucenici, nuci pisate si borcane cu miere de albine. In ciuda necazului, sarbatoarea Sfintilor Mucenici e respectata. Doua camarute de doar 15 metri patrati! Bucatarie la un loc cu baie, dormitor, camera de oaspeti, camara etc. Cu un zambet amar, femeia ne pofteste in asa-zisa locuinta si ne ofera cani aburinde cu mucenici. Ne asezam usor pe patul ce scartaie din cauza apei ce a mustit saptamani bune in el. Stanca, fosta telefonista in Saraiu si femeie cu o gospodarie bogata, isi deapana printre suspine povestea apasatoare. "Ne-au facut case. Frumoase case. Dar nu ne putem muta! Nu trebuia sa acceptam in toamna cheile caselor. Mare greseala", rosteste aceasta cu glas tanguitor. Si parca lucrurile se rastoarna... In noianul de cuvinte, Stanca Mitu amesteca franturi de la tragicul eveniment. Frangandu-si mainile, fara putinta, ea explica cum lucrurile cele mai de pret s-au sfarsit, cum nepasarea celor indreptatiti sa ia atitudine curma fara doar si poate o batranete si asa destul de nelinistita. Vaduva, cu noi nepoti fara de tata, Stanca ar prefera sa fie in lumea celor drepti. Si cum ar putea sa fie altfel cand doar pentru o soba in casa cea noua trebuie sa-si vanda si ultimele bunuri. "O soba costa 12 milioane de lei, iar eu am o pensie de trei milioane de lei. Cum sa ma mut?", se intreaba femeia. Ea spune ca a pus banut langa banut si a reusit sa-si toarne ciment in casa care sta sa se prabuseasca. Eforturile femeii sunt indreptatite caci iarna ar fi prins-o printre straini sau pe la rude, iar de mutat in casa noua, din deal, nici nu poate fi vorba.Retragerea apelor din casa Stancai a lasat urme adanci. Camerele din fata, "cele bune, pentru oaspeti" ofereau un spectacol tragic. Cum imobilul continua sa se aplece, iar crapaturile sa se largeasca, femeia a decis ca din toata saracia trebuie sa-si cumpere ciment si piatra sparta pentru intarirea constructiei."Trebuie sa-mi vand pamantul..." "Am sapat trei randuri de cazma, am scos pamantul mucegait, am pus piatra macinata si nisip si am turnat ciment. Altfel, nu se putea sta in casa asta", spune femeia. Se intreaba cu patima la ce bun ii foloseste casa din deal, evaluata la 500 de milioane de lei, daca lumina nu are, caldura nu are, acte de proprietate nu sunt, iar autoritatile manifesta doar indiferenta. Solutie? Vanzarea pamantului pentru finalizarea casei! Un hectar de teren calitate superioara, 12 milioane de lei, respectiv o soba! Toata bogatia imobiliara a femeii? Trei sobe! "Si apoi, Dumnezeu cu mila!", ofteaza ea.Gospodaria Stancai este lipita de "locuinta cu imprumut" a altei fiinte nenorocite de puhoiul apelor, Anghelina Lazar. Ea insa nu mai are nici macar structura casei. "A maturat-o apa. In cateva zeci de ore... Acum stau aici, dar nu e casa mea.", spune tanguitor batrana in varsta de 80 de ani. De-un copac contorsionat, aflat in fata imobilului brazdat de biciuirile apei, sta agatata o copila. Noroiul ingreuneaza pasii schiopatati ai batranei ce incearca sa ajute copila sa coboare.Campanie umanitara pentru cele doua batraneE greu de inteles cum cele doua femei mai locuiesc sub ruine. In august 2005, cotidianul ZIUA de Constanta a organizat o campanie umanitara, apolitica, in vederea ajutorarii Anghelinei Lazar si Stancai Mitu, sub genericul "O lacrima mai putin". Cele doua femei au fost alese intrucat prejudiciile suferite in urma puhoaielor de apa au fost semnificativ mai mari fata de cele ale celorlalti dintre sinistrati. ZIUA de Constanta a organizat la vremea respectiva un concert de caritate la care a fost invitat celebrul pianist de jazz Harry Tavitian. In urma concertului, au fost stranse fonduri pentru construirea casei Anghelinei Lazar, iar o alta parte a banilor a fost destinata Stancai Mitu. Intre timp, imobilul Stancai s-a deteriorat in mare masura, iar autoritatile locale au dispus stramutarea femeii in cartierul din deal. Fundatia imobilului batranei Anghelina s-a realizat din fonduri guvernamentale, iar restul constructiei din fondurile donate la concertul de jazz de mai multe persoane fizice si juridice. Vaduve si lipsite de posibilitati materiale, batranele au fost impresionate de ajutorul acordat de Caravana ZIUA. Primarul localitatii Saraiu, Vasile Bajan, a acordat un loc Anghelinei, iar caravana ZIUA a transportat la viitoarea gospodarie a batranei materialele necesare pentru ridicarea casei. Intre timp, tirurile cu materiale de constructii au tot poposit la Saraiu.Promisiuni desarteLa vremea respectiva, Vasile Bajan a promis Anghelinei Lazar si reprezentantilor Caravanei ZIUA ca lotul femeii nu va intra in tragerea la sorti care se va face la finalul lucrarilor. Cu toate acestea, primarul social-democrat Vasile Bajan, impreuna cu sefii sai pe linie de partid, Nicusor Constantinescu si edilul Constantei, Radu Stefan Mazare, au organizat in toamna anului trecut o festivitate grandioasa, iar localnicii au fost pusi sa traga la sorti cheile loturilor de casa. Un spectacol rasuflat pentru cimentarea imaginii politice, caci batrana a ramas uimita cand a vazut ca imobilul daruit de oamenii de bine, prin intermediul ziarului nostru, nu ii apartine. Si, pentru ca spectacolul grotesc sa fie deplin, Anghelina a fost pusa sa traga la sorti, la fel ca si ceilalti sinistrati. Sintagma "promisiunile sunt vorbe desarte pentru alesii locali" a fost confirmata de actiunile primarului. Desi a promis ca locuinta batranei va avea intaietate, in contextul in care materialele existau, realitatea a dovedit contrariul. La case!La invitatia femeilor, urcam panta spre noile locuinte. In lumina dupa-amiezii, constructiile au contururi fragile. Impresia devine certitudine cand pasim in interioarele celebrelor casute dobrogene. Odata cu deschiderea usilor, o alta realitate ni se arata. Peretii din rigips sunt deja imbibati cu apa, iar binecunoscutul mucegai este prezent prin ungherele camerelor. Imbinarile dintre pardoseli si pereti s-au realizat atat de "bine", incat orificiile in care poti introduce mana se maresc vizibil. Specialistii au uitat sa creeze in bucatarii si bai spatii pentru introducerea conductelor de alimentare si evacuare a apei. Ba mai mult, au uitat chiar si sa izoleze podul. In graba nebuna, mesterii nu am mai finisat pervazurile geamurilor, dupa montarea ferestrelor. Si pentru ca lucrul sa fie de mantuiala, nici macar nu au mai indreptat podelele.In noile case doar vantul bantuie, caci crapaturile permit din plin! Cu mainile frante in suspine, cele doua femei repeta intristate: "Nu trebuia sa luam cheile caselor...". Primarul nu recunoaste insa tragedia. Desi casele sunt goale, el a afirmat ca 13 familii s-au mutat deja. Nu i se pare mult costurile sobelor si crede ca sinistratii trebuie sa-si achizitioneze centrale termice. Seful administratiei din Saraiu considera ca oamenii trebuie sa fie recunoscatori pentru "pomana guvernamentala". Lucrarile de reconstructie, la control! Nemultumirile sinistratilor din toata tara vizavi de reconstructia caselor au ajuns la nivel central. Primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu a solicitat ministrului delegat pentru lucrari publice si amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely, in urma cu doua saptamani, sa trimita in teren echipe de specialisti care sa verifice modul in care au fost realizate lucrarile de reconstructie sau consolidare a caselor distruse ori afectate de inundatii. De asemenea, premierul a dispus ca prefectura, prin Comitetul pentru Situatii de Urgenta, sa realizeze anchete sociale in zonele in care exista populatie sinistrata si sa verifice daca sunt oameni care nu isi pot reconstrui casele, desi au primit materiale de constructii acordate din fonduri guvernamentale. Reprezentantii Guvernului au precizat ca este vorba in special de persoanele in varsta, care nu se pot ocupa singure de reconstruirea caselor. Restrangand sfera, putem concluziona ca va fi vorba si de cele doua femei din Saraiu, nevoite sa-si vanda bucatile de pamant pentru terminarea caselor de "mantuiala".