De zeci de ani oamenii de aici "bat" fasolea pe sosea

Istoria bobului de fasole se naste la Garliciu

In aceasta perioada, inca de la intrarea in localitate, te intampina un covor de fasole * Obiceiul este preluat si de copiii satului, care participa la aceste actiuni * Fasolea recoltata este pastrata pentru iarna sau se face schimb cu alte produse, cum ar fi varza si cartofii * Persoanele care au mai mult teren angajeaza oamenii cu ziua

In drumurile noastre prin judet, am ajuns si la marginea judetului Constanta. Mai exact la granita dintre judetele Constanta si Tulcea, unde se afla localitatea Garliciu. Dupa ce treci de soseaua principala care leaga cele doua judete, dupa un deal apare comuna Garliciu. Peisajul linistit, de vara tarzie ne-a intampinat inca de la intrarea pe drumul ce duce spre sat. Nimic nu se misca. Totul parea nemiscat si nimic nu parea sa tulbure aceasta liniste. Dupa deal, insa, linistea dispare. Mai intai am vazut o caruta cu teci de fasole. Oamenii au inceput sa descarce ceea ce era in caruta chiar pe sosea. Surpriza noastra a fost mare cand, dupa o curba in fata noastra s-a asternut covorul de fasole. Soseaua nu se mai vedea. Totul era numai fasole. Din loc in loc, carutasii mai descarcau continutul atelajului tot pe sosea. Daca la intrarea in localitate am reusit sa ocolim, cu gandul sa nu stricam munca oamenilor, peste putin timp, cu cat ne apropiam mai mult de centrul comunei, oamenii ne faceau semn sa trecem cu masina peste "covorul de fasole". Am ezitat in continuare si am preferat sa ne oprim si sa aflam de la localnici despre ce este vorba. Pentru ca era vremea pranzului, multi dintre oameni stateau la umbra si mancau. Cu toate acestea, imediat ce am oprit masina oamenii au venit la noi. De cand se stie, Serban P. Stefan, trece in fiecare toamna "prin acest ritual". Si el, la randul sau transmite mai departe aceste obiceiuri. "Pai ce sa facem, batem fasolea. Avem culturi mari de fasole si nu avem unde sa o batem. O intindem pe sosea, si apoi asteptam sa treaca masinile peste ele. Le batem cu furca, o intoarcem si apoi o batem din nou. Dupa aceea o adunam si o scuturam. Noi avem o jumatate de hectar cu fasole si in doua trei zile reusim sa strangem tot. Adunam cam douazeci de saci." I-am intrebat ce fac cu toata fasolea pe care o aduna intr-un an. Fiica lui Stefan, Ioana, a inceput sa rada: " ce sa facem...o mancam, iarna este lunga. O parte din ea o dam la schimb pentru cartofi si varza, mai si vindem, dar cel mai mult pastram pentru noi". Cei care au mai mult teren si sunt mai instariti angajeaza oamenii cu ziua. Intr-o zi de lucru, oamenii castiga 150.000 lei. Mancarea si-o aduce fiecare de acasa. Nu este mult insa nu avem ce face. O zi de lucru incepe la cinci -sase dimineata si termina fiecare atunci cand termina de batut ceea ce s-a recoltat intr-o zi. De cand se stiu, asa bat fasolea oamenii. Este ca un ritual. In fiecare toamna satenii aduc fasolea pe sosea si abia apoi o depoziteaza pentru iarna. Este surprinzator sa vezi soseaua acoperita cu teci de fasole, iar oamenii, de la cei mai tineri pana la batrani cum o bat, apoi cum boabele sunt adunate si scuturate. Din metri intregi de pastai, raman doar cativa saci, cat sa traiasca inca o iarna...pana la anul cand o iau de la capat.