Editorial Cel mai fericit salariat din România. Chiar Preafericit

După lupte „seculare“ intrinseci, am reuşit să aflu răspunsul la o întrebare care mă măcina de câţiva ani. De ce i se spune capului Bisericii Ortodoxe Române „Înalt Preafericit“. Am aflat! Cum să nu fii prea fericit cu un aşa salariu şi cu atâţia subordonaţi fideli?

După ce în presă au apărut mai multe informaţii legate de banii pe care i-ar câştigă lunar PF Daniel, BOR a venit cu lămuriri suplimentare. Înalta faţă bisericească nu ar câştiga peste 20.000 de lei lunar, aşa cum au spus unii răutăcioşi din presă, ci doar undeva la 14.000 de lei. De fapt, Preafericitul Daniel primeşte bani din mai multe părţi, totalizând un venit lunar net de 13.900 de lei. în calitate de preşedinte al Sfântului Sinod, al Adunării Naţionale Bisericeşti şi al Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, având în subordine aproape 700 de angajaţi, primeşte de la stat un salariu net de 7.731 de lei, iar ca mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi arhiepiscop al Bucureştilor, având în subordine aproape 400 de angajaţi, el primeşte un salariu net de 6.169 de lei, „nu de la stat, ci din fondurile proprii ale Arhiepiscopiei Bucureştilor“, se arată într-un comunicat al Patriarhiei Române.

Dar ce să facă Preafericitul Daniel cu atâţia bani? După cum spune BOR într-un comunicat, el donează aproape o jumătate din venituri. Din banii primiţi în fiecare lună, Patriarhul Daniel oferă 4.000 de lei pentru construirea bisericii mănăstirii din satul natal, Dobreşti, judeţul Timiş, şi pentru obştea ei monahală, precum şi un ajutor financiar de 2.000 de lei pentru mai mulţi angajaţi săraci din Administraţia patriarhală şi din Administraţia eparhială. Hmmm, deci 2.000 de lei pentru mai mulţi angajaţi săraci. Şi cam cât de mulţi sunt? De asemenea, reprezentanţii BOR susţin că Patriarhul ajută financiar şi material unii studenţi, monahi şi credincioşi mireni săraci care se află în situaţii dificile. El mai plăteşte din salariul său o contribuţie lunară pentru locuinţă şi o contribuţie pentru masă. Restul salariului îl foloseşte să îşi cumpără hainele, cărţile şi lucrurile strict necesare, după cum afirmă subordonaţii săi, reprezentanţi ai BOR.

Aceiaşi purtători de cuvânt spun că obiectele şi veşmintele liturgice primite de patriarh ca dar intră în inventarul şi patrimoniul bisericii, iar orice proprietate personală a patriarhului rămâne moştenire Bisericii, conform prevederilor canonice, statutare şi sinodale. Şi încă o menţiune (care mi-a plăcut la nebunie): Patriarhul României nu adună bani, ci dăruieşte bani, nici nu lucrează opt ore pe zi, ci adesea între 14 şi 16 ore pe zi. Aici intervine o întrebare legitimă, zic eu, Cuvântul Domnului se propovăduieşte doar în timpul programului? Nu ar trebui să fie tocmai raţiunea de a trăi a celor care au ales această cale? „Astfel, Patriarhul României este asimilat la salarizare cu primul ministru sau preşedinţii Curţii de Conturi şi ai Curţii Constituţionale“, justă informaţie, dar nu înţeleg de ce nu „nu cu Preşedintele României“?. Nu vreau să îmi dau cu părerea mai mult decât este cazul, mai ales că suntem în Postul Crăciunului, dar, pentru nişte feţe bisericeşti, sunt prea multe explicaţii privind banii încasaţi. Apropo, ştiţi că sunt pensii în România şi de un leu?