Editorial Cine vor fi „vasalii“ din administraţia publică locală?

Proiectul legii salarizării unitare, în forma propusă de PSD şi aflat acum în furcile caudine ale Parlamentului, aduce în discuţie, printre altele, grila de salarizare pentru funcţionarii publici din administraţia publică locală. După parcurgerea proiectului respectiv, membrii sindicatelor ce reprezintă salariaţii din administraţia publică locală au început să-şi manifeste nemulţumirile. Dacă situaţia nu se va remedia în timp util, sindicaliştii din administraţia publică locală sunt nevoiţi să răspundă la o serie de întrebări: Ce este de făcut? Cum vor acţiona sindicatele, funcţionarii şi angajaţii din primării, consilii şi celelalte instituţii publice locale şi judeţene? Răspunsurile trebuie găsite rapid, unitar şi nicidecum după data de 1 iulie, când se preconizează ca normativul să intre în vigoare.
 
Principala nemulţumire vine din faptul că niciun angajat din administraţia locală nu va putea avea un salariu mai mare decât indemnizaţia pe care o primeşte viceprimarul, iar sumele vor fi stabilite de consiliile locale şi consiliile judeţene.
Sindicaliştii ameninţă cu proteste şi cu blocarea activităţii, întrucât, susţin ei, se încearcă politizarea administraţiei publice locale, iar legea propusă îi transformă pe funcţionari în vasali ai primarilor.
 
Concret, veniturile „vasalilor“ vor fi stabilite după bunul plac de către primarul sau preşedintele de consiliu judeţean, cei care, astfel, devin „patroni“, ajutaţi de „consiliul de administraţie“, format din membrii consiliilor locale, respectiv ai consiliilor judeţene, iar funcţionarii publici se transformă în angajaţii lor.
În acest context, te întrebi ce categorie de salariaţi va beneficia de venituri maximale şi care vor fi „năpăstuiţii“… De asemenea, nu poţi să nu-ţi pui următoarea întrebare: care vor fi criteriile ce vor sta la baza stabilirii cuantumului salariilor funcţionarilor publici din administraţia publică locală?
 
Şi totuşi, de ce să fie aceste salarii sub indemnizaţia viceprimarului, dacă acesta are două-trei atribuţii - care nu presupun responsabilităţi extraordinare -, are studii medii, habar n-are ce-i administraţia publică locală şi, ca să fie tabloul complet, vine la serviciu când vrea şi pleacă la ce oră doreşte, pretextând că face muncă de teren când, de fapt, e la o cafea cu… un prieten?
 
Nu iau apărarea funcţionarilor publici, unii dintre ei având ca sarcină de serviciu plimbarea hârtiilor dintr-un birou în altul, alţii fiind angajaţi pe pile şi relaţii, iar colegii cu experienţă le fac treaba, însă, în condiţiile date, cum să mai speri la profesionalizarea administraţiei publice locale, la atragerea celor care fac o facultate în domeniu, dar nu ajung să profeseze fie din cauza „privilegiaţilor“ care le ocupă, nemeritat, locul, fie pentru că nu sunt atraşi de salariile cu care sunt recompensaţi?!
 
Oare studiile, experienţa în domeniu, competenţele la locul de muncă, responsabilităţile fiecăruia în funcţie de postul ocupat nu mai au nicio valoare în faţa „măreţului“ - ajuns în urma unor negocieri politice - viceprimar?!