Editorial Cum (nu) mi-am petrecut comunismul pe Facebook. Poveste care ar fi putut fi reală

Perioada în care România s-a aflat sub teroarea Comunismului a fost una sumbră pentru mulţi. Cunoscută şi ca perioada odiosului regim, înainte de ’89, nimic din ceea ce ni se pare firesc şi că ni se cuvine astăzi nu avea ce căuta. Într-un timp al terorii şi al „robotizării“ oamenilor muncii, totul era la fel pentru toată lumea. La fel de bogat, de sărac sau de gri. Comunismul este una dintre cele mai detestabile ideologii pe care le-a produs mintea omului. Din promovarea unui sistem în care nu există clase sociale sau proprietate privată, au rezultat adevărate atrocităţi, traduse pe principiul „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi“.
 
Citeam recent o dare de seamă într-o revistă „catchy“, cum se zice mai nou (apropo, pe vremea aceea, după care plâng mulţi deoarece atunci erau angajaţi la stat imediat ce terminau studiile, iar „Ceauşescu le dădea apartament“, astfel de reviste nu aveau ce căuta), un decalog al comunismului, tradus pe înţelesul generaţiei actuale.
 
Doctrina redusă în conţinutul Facebook ar arăta cam aşa: programul de Facebook pe zi ar fi fost de cel mult două ore, cu restricţii pe divertisment; paginile de Facebook ale publicaţiilor de genul Politic Scan sau Ştiri pe surse nu ar exista, fiindcă nimeni nu analizează şi nu divulgă nimic din ce se petrece în partidul unic, doar aclamă şi exclamă laudativ că e tare bine în România şi ce clasă conducătoare destoinică avem; accesul pe Facebook în zilele libere, care ar fi, de obicei, doar duminica, s-ar fi făcut alternativ: o săptămână - cei cu nume care încep cu vocală, o săptămână - cei cu nume care încep cu o consoană. Pozele se postează pe bază de cartelă. Statusurile sunt şi ele condiţionate: poţi să scrii orice îţi trece prin cap, atâta timp cât e de bine despre sistem, normal. Pozele cu mâncare vor fi considerate o sfidare, dacă vor fi făcute prin braserii sau cofetării (restaurante, cafenele sau malluri nu există, bineînţeles), singurele acceptate vor fi doar cele cu peşte, salam cu soia sau celebrii adidaşi de porc.
 
Cele mai multe like-uri şi share-uri vor fi la cele patru portocale şi câteva banane cu coajă verde (puse apoi în ziar în şifonier), de Crăciun. Intervalul şapte - nouă seara va fi obligatoriu timp de socializare cu familia. În atmosferă romantică, la lumina lumânărilor. Nu va fi curent electric, deci nici Internet şi nici Facebook. Dacă te plictiseşti de ai tăi, poţi face cunoştinţă şi cu nişte obiecte de antichitate numite cărţi, pe care le vei pipăi la lumina lămpii cu gaz, a lumânării sau a lanternei, în cel mai bun caz. Nu îţi face griji că vei fi contactat de vreun adept ISIS pe Facebook. Nu poţi să iei legătura cu cineva din străinătate. Dacă îţi doreşti foarte tare, poţi să prinzi ceva Internet wireless de la vecinii bulgari. Şi acela cu mulţi purici pe frecvenţă.
 
Chiar dacă ce am expus mai sus este un pamflet, să ne gândim că exista posibilitatea de a se întâmpla în realitate. Acum 26 de ani, s-a pus piatra de hotar pe istorie şi aşa am ajuns astăzi să pot scrie, liber, pentru dumneavoastră, în ZIUA în Judeţ.