Editorial Educaţia, mănuşa de aur a primarilor gospodari
Editorial: Educaţia, mănuşa de aur a primarilor gospodari
01 Oct, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
3698
Marime text
A trecut deja prima jumătate de lună de când porţile şcolilor s-au deschis pentru prima oară. Vremea frumoasă şi-a dat ultimele reprezentaţii, iar de-acum, zilele calde şi senine vor fi sporadice. Copiii nu vor mai fi tentaţi la fel de mult să iasă la joacă în curte şi vor sta în clase, în sălile de curs. Dacă în comune şi în sate, şcolile încep să prindă contururi moderne, elegante, europene, în oraşele şi municipiile din judeţul Constanţa, cele mai multe instituţii de învăţământ sunt desprinse parcă din epoca socialistă. Iar asta ne duce cu gândul la versul lui Bacovia „Liceu, cimitir al tinereţii mele“…
Dacă, până nu demult, copiii dotaţi de la sate erau trimişi de părinţi, cu trudă, să înveţe carte la oraş în condiţii bune, astăzi, elevii cu aplecare spre învăţătură nu mai fac aceste eforturi cu aceeaşi frecvenţă. De ce ar mai face, dacă la şcoala din sat au tablă digitală, sălile de clasă sunt dotate du videoproiectoare, băncile şi scaunele sunt noi? La fel şi parchetul şi draperiile, pentru care părinţii nu au fost nevoiţi să scoată bani din buzunar, aşa cum se întâmplă aproape an de an la şcolile din oraş. Primăria se ocupă de acest aspect.
Valu lui Traian, Poarta Albă, Lumina, Mihail Kogălniceanu, Topraisar, Cumpăna. Sunt doar câteva exemple de comune care pot concura oricând la capitolul infrastructură de învăţământ cu oricare şcoală cu pretenţii de la oraş. Iar exemplele pozitive de acest fel pot continua, din fericire. Terenuri de sport moderne, cu gazon artificial, locuri de joacă bine amenajate şi îngrijite, spaţii verzi, toate acestea se regăsesc în zilele noastre la sate. La oraş sunt rarisime astfel de situaţii fericite. Doar instituţiile particulare, spre care aleargă tot mai multe familii, oferă astfel de condiţii în secolul XXI.
De ce această discrepanţă? Pentru că sunt localităţi unde se vrea, unde se poate. Sunt localităţi unde primarii vor ca cei pe mâna cărora va rămâne viitorul să înveţe să devină oameni de bine în condiţiile cele mai bune. Pentru că sunt oameni care nu uită de unde au plecat şi fac eforturi pentru ca cei mici să prindă drag de carte chiar şi în satele mai sărace. Pentru că sunt gospodari implicaţi care nu caută să facă proiecte doar de dragul de a le face, nu sunt interesaţi să facă terenuri de fotbal în pantă şi nici să se îmbogăţească peste noapte. Pentru gospodarii care investesc în educaţie şi în binele zilei de mâine, jos pălăria şi la mai mare!
Dacă, până nu demult, copiii dotaţi de la sate erau trimişi de părinţi, cu trudă, să înveţe carte la oraş în condiţii bune, astăzi, elevii cu aplecare spre învăţătură nu mai fac aceste eforturi cu aceeaşi frecvenţă. De ce ar mai face, dacă la şcoala din sat au tablă digitală, sălile de clasă sunt dotate du videoproiectoare, băncile şi scaunele sunt noi? La fel şi parchetul şi draperiile, pentru care părinţii nu au fost nevoiţi să scoată bani din buzunar, aşa cum se întâmplă aproape an de an la şcolile din oraş. Primăria se ocupă de acest aspect.
Valu lui Traian, Poarta Albă, Lumina, Mihail Kogălniceanu, Topraisar, Cumpăna. Sunt doar câteva exemple de comune care pot concura oricând la capitolul infrastructură de învăţământ cu oricare şcoală cu pretenţii de la oraş. Iar exemplele pozitive de acest fel pot continua, din fericire. Terenuri de sport moderne, cu gazon artificial, locuri de joacă bine amenajate şi îngrijite, spaţii verzi, toate acestea se regăsesc în zilele noastre la sate. La oraş sunt rarisime astfel de situaţii fericite. Doar instituţiile particulare, spre care aleargă tot mai multe familii, oferă astfel de condiţii în secolul XXI.
De ce această discrepanţă? Pentru că sunt localităţi unde se vrea, unde se poate. Sunt localităţi unde primarii vor ca cei pe mâna cărora va rămâne viitorul să înveţe să devină oameni de bine în condiţiile cele mai bune. Pentru că sunt oameni care nu uită de unde au plecat şi fac eforturi pentru ca cei mici să prindă drag de carte chiar şi în satele mai sărace. Pentru că sunt gospodari implicaţi care nu caută să facă proiecte doar de dragul de a le face, nu sunt interesaţi să facă terenuri de fotbal în pantă şi nici să se îmbogăţească peste noapte. Pentru gospodarii care investesc în educaţie şi în binele zilei de mâine, jos pălăria şi la mai mare!
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii