Editorial Jos măştile! Descoperirea acoperirii din teatrul uriaş al politicii mioritice

„Politica nu este arta posibilului. Ea constă în a alege între dezastruos şi insuportabil“, aceasta este definiţia politicii pe care o dă John Kenneth Galbraith, reprezentantul Şcolii keynesiene şi autorul lucrării cu rezonanţă „Societatea perfectă“.

Definiţia profesorului canadian se apropie cel mai mult de realitatea actuală în care se găseşte România în contextul apropiatelor alegeri prezidenţiale. Cum era de aşteptat, lovituri fulgerătoare de imagine, răsturnări de situaţie, personaje apărute pe ultima sută de metri, fantasme din trecut şi schelete din dulapurile politicienilor pofticioşi la scaunul de prim om în stat încep să apară rând pe rând într-un periplu surprinzător.

Temele şi motivele apărute în această campanie electorală sunt diferite de cele uzate în urmă cu cinci ani. Dacă atunci lovea pixelul albastru, flacăra violet sau vizita nocturnă pe la SOV, de data aceasta temele de campanie sunt altele. Dintre toate, de departe cea mai intrigantă a fost cea a ofiţerului acoperit. Mai întâi a fost „click-ul declanşator“ al jurnalistului Robert Turcescu, cel care a ales să se spovedească în văzul lumii, pe Facebook. Apoi intriga a atins cote maxime, când şeful statului, Traian Băsescu, a anunţat existenţa unui posibil viitor preşedinte care a fost ofiţer acoperit. În fond, ţinând cont că majoritatea românilor (mai exact, majoritatea românilor din electoratul-ţintă) nu ştiu ce înseamnă ofiţer acoperit, de ce atâta tam-tam pe această temă? Iată care ar fi explicaţiile: în primul rând, este important pentru ceilalţi alegători care ştiu ce înseamnă un simplu cetăţean şi o persoană plătită de serviciile secrete. În al doilea rând, dacă acest lucru pe care preşedintele Traian Băsescu l-a făcut public se adevereşte, iar candidatul Victor Viorel Ponta a fost şi ofiţer acoperit, se întrevede o problemă a legalităţii.

Dacă în intervalul de timp indicat (1997 - 2001), candidatul a funcţionat concomitent ca procuror şi ofiţer acoperit, înseamnă ca a încălcat prevederile legii. Or, ce exemplu oferă un posibil viitor preşedinte în relaţiile cu terţii? De asemenea, o altă situaţie care apare este cea a vulnerabilităţii în faţa altor state. Un ofiţer acoperit poate face, prin natura funcţiei, lucruri la limita legii, lucruri care pot fi exploatate de ţări din afara sistemul de alianţe al statului Român. Ar mai şi o altă situaţie, mai puţin exploatată: ceilalţi candidaţi nu beneficiază de aceleaşi avantaje. La fel ca în concurenţa de piaţă: firmele care au experţi bine pregătiţi au mai mare succes decât cele care merg doar pe noroc.

Oricare ar fi fost motivele pentru care ofiţerul acoperit a fost descoperit abia acum, spectacolul politicii trebuie urmărit până la capăt. În fond, alegerile reprezintă un spectacol în sine, iar politica e o entitate ce trăieşte din paradoxuri şi minuni.