Editorial Mamaia unei ţări pline de împăraţi... şi bufoni

De când românii fac umbră pământului, oamenilor le-a plăcut să joace roluri. Pirat, maharajah, spartan, padişah, rege, împărat... în toate s-a preschimbat al nostru edil în vizitele sale de lucru prin România, încât prea puţină importanţă are şi costumul de primar al Constanţei. Dar cum arată echipamentul ideal de primar? Costum de designer, cămaşă scrobită, pantofi lustruiţi - imaginea plictisitoare pe care o vedem pe la şedinţe? Nu. Pantofii lustruiţi nu se asortează cu praful de şantier din centrul vechi, de pildă. Deci trebuie cizme. Nici cămaşa nu se menţine scrobită, oricât de scumpă ar fi ea, din... exact aceleaşi motive. Şi, aţi ghicit, costumul de designer nu mai impresionează pe nimeni atunci când contrastează cu aspectul general de şantier al întregului oraş. Constat, deci, că un primar adevărat trebuie să deţină în garderobă cel puţin o salopetă şi o pereche de cizme. Pesemne că dressingul edilitar este neîncăpător din cauza multitudinii de costumaţii de carnaval, căci nu-l vedem niciodată pe autointitulatul „Rege al Carnavalului” costumat în uniformă de gospodar. Prin urmare, putem să îl arătăm cu degetul pe Mazăre că se costumează în Regele Soare, în Ştefan cel Mare, în Ramses sau în Ulise, atâta vreme cât oraşul pe care îl are în administraţie seamănă cu vechiul Babilon?

Mai contează că în judeţul de care este alipit „principatul” Mamaia - atât de luxos, precum este promovat în filmul staţiunii - sunt şcoli în care copiii învaţă în aceleaşi condiţii ca acum două secole?! Sau că drumurile ce brăzdează judeţul, aducând turiştii la Mamaia, par desprinse din filmele de război?! Ei, aş! Ce importanţă să mai aibă siturile arheologice, atât de pline de istorie, la care împătimiţii pot ajunge după lupte seculare cu drumul; sau cine să mai viziteze Muzeul de Istorie Naţională din prăfuitul centru vechi şi să admire statuile de zeiţe antice ale instituţiei, când la Mamaia iubitorii de... frumos se pot delecta cu un alt fel de „bird watching” - aruncatul cu privirea după echipa de cadâne, aproape îmbrăcate, care îl urmează pe sultanul Mazăre Magnificul în tot locul?! „Eu, Radu Mazăre, regele carnavalului din Mamaia, vin să fac acum un apel către naţiunea românească: Ţară, ţară, vrem turişti!”, striga el, nu demult, la Bucureşti, la Târgul de Turism. Pentru o iubire de-o vară, Mamaia este fata ideală a Constanţei. Atrăgătoare, incitantă, misterioasă - ca o fată mare căreia defectele îi trec neobservate, acoperite de stratul lucios de bronz - şi scăldată în valuri de băutură. Doar vara, căci după ce se lasă frigul peste mirajul verii, rămânem să ne îmbăiem în aceeaşi mocirlă...