Editorial Nu-i panică, e BAC-ul! - Sau de ce lumea apreciază un tractorist priceput mai mult decât un dentist incompetent

Ah, Bacul! Au trecut ani buni de când am simţit pe propria-mi piele ce înseamnă emoţiile examenului de maturitate şi totuşi atât de aproape îmi par zilele interminabile de stres, de învăţat. Da, am fost şi eu elevă cândva şi am supravieţuit cu brio unui examen de Bacalaureat la care s-au înscris toţi colegii mei, fiind conştienţi că îşi datorează această probă, fiind conştienţi că toţi anii de şcoală s-ar duce pe apa sâmbetei dacă nu vor promova una dintre probe. Şi da, recunosc, poate pe „vremea mea“ era mai simplu de... dat şi de... luat. Nu tu camere, nu tu poliţişti, nu tu smartphone-uri sau căşti invizibile, nu tu probleme pentru copiat, pentru că erau o mulţime de supraveghetori care dădeau buzna în săli pe neaşteptate, iar o fraudă ar fi însemnat „decapitarea“ unei mulţimi de oameni, deci puţini s-ar fi încumetat. Astăzi însă, treaba pare mai complicată pentru unii, care o simplifică din start. Nici nu se mai obosesc să se înscrie la examen. Alţii însă, caută cea mai eficientă şi revoluţionară metodă de copiat, şi prea puţini sunt cei care învaţă cu adevărat. Însă or exista capete luminate la conducere care să realizeze că poate nu toată lumea are nevoie de Bac? În fond, nu toţi trebuie să cunoască două limbi străine, nu toţi trebuie să se descurce să rezolve o integrală, poate că nu este pentru toţi la fel de interesantă formula chimică a fulminatului de mercur şi, de ce nu, unora li se poate ierta faptul că nu cunosc în amânunt gramatica limbii române.

În fond, prefer să mă ştiu în siguranţă într-un autobuz condus de un bun şofer care să cunoască şi mecanică şi nu de un absolvent de drept. Eu, personal, am avut mereu de furcă în materie de științe reale. Însă eram sigură că nu voi deveni niciodată farmacistă, arhitect sau medic. Pentru că am detestat din totdeauna incompetenţa şi nu doream să îngroş rândurile neaveniţilor. Îmi plăceau în schimb știinţele umaniste, scriam poezii şi nu era concurs de creaţie literară la care să nu mă înscriu prima. Cu Bacul luat sau nu, important este ca cei care se află acum în prag de maturitate să ştie ce vor să facă. În fond, nu există meserie ruşinoasă, decât aceea de hoţ. Iar societatea apreciază mai bine un instalator care ştie să facă o treabă de calitate, decât unul care să ştie cum se numesc holenderele sau capetele de armătură în limba franceză, iar un tractorist priceput este mai bine văzut decât un dentist incompetent. De incompetenţi suntem sătui şi, din păcate, mulţi ajung politicieni, bancheri sau top-manageri. Societatea mai are nevoie şi de alte profesii, poate nu atât de prestigioase, însă la fel de importante. Succes la Bac!