Editorial O sămânţă pusă devreme la încolţit sau cum i-a făcut Tudor Chirilă pe români să iasă în stradă de alegeri

„Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim, şi ei vor citi. Şi că toţi vom progresa şi ţară o să aibă scăpare. Noi ne-am înşelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul ăsta împuţit. Voi însă, voi aveţi o şansă. Voi aveţi şansă“. Aşa suna un mesaj cu ecouri puternice scris cu circa jumătate de deceniu în urmă. Tudor Chirilă, un artist cunoscut la noi atât pentru mesajele sale, cât şi pentru vocea de trubadur, scria o scrisoare către liceenii de atunci, care a prins, până astăzi, mai multe rădăcini decât şi-ar fi imaginat Tudor vreodată. Cuvântul „viral“ era încă în faşă la vremea aceea, dar epistola sa făcea furori în rândul adolescenţilor puţin mai scuturaţi şi care citiseră niţel mai multe cărţi decât reviste sau subtitrări de filme. Liceeni de atunci sunt cei care au ieşit în stradă în săptămâna decisivă a alegerilor, mulţi dintre ei chiar din Constanţa. Ei sunt cei au înţeles mesajul „vamaiotului“ şi au schimbat mersul lucrurilor. Ei sun cei care au dreptate, cei cărora înfrântul le-a transmis că „poporul are întotdeauna dreptate“.
 
„Numai în haită de oameni deştepţi o să reuşiţi. Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însă, s-ar putea să reuşiţi. Gândiţi-vă de pe acum să-i înlocuiţi. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fura mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moştenitorii. Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort?“, completa epistola Tudor Chirilă. Când a scris aceste rânduri sunt aproape convinsă că nu se gândea că vor fi ca o sămânţă ce avea să încolţească în sufletele adolescenţilor de-atunci. Dar iată că aceste cuvintele au ieşit la suprafaţă, s-au rostogolit an de an ca un bulgăre în minţile tinerilor şi i-au împins în stradă. Mulţi dintre ei sunt cei care au plecat „afară“ să studieze sau să îşi găsească rostul. Mulţi sunt cei care au stat la cozi pentru un ideal, pentru un drept: acela de a-şi alege liderul de haită, aşa cum îl numeşte Tudor... haite de oameni deştepţi.
„O să auziţi toată viaţă de Napoleon şi de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii voştri nu vor şti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc“, spune Tudor, iar generaţia asta a construit, pe 16 noiembrie, o pagină de istorie. O pagină scrisă, fără doar şi poate, de un agent electoral de care unii au uitat: Internetul, social media, mediul unde a făcut ravagii această scrisoare...