Editorial Promisiuni reciproce deşarte

 

De-a lungul timpului, relaţia primar-parlamentar a rămas constantă. Solicitările reciproce par a nu fi luate în seamă de niciunul. O dată la patru ani, cei care aspiră la un mandat de deputat sau de senator ori doresc să-şi prelungească şederea în Parlamentul României conştientizează faptul că, fără ajutorul şefilor administraţiilor publice locale, n-au nicio şansă să îşi vadă visul realizat. Astfel, potenţialii viitori parlamentari încep să-şi facă simţită prezenţa în teritoriu, în special în localităţile din mediul rural. De ce aici? Pentru că se bazează pe lipsa de informare a ţăranilor, oameni dedicaţi muncii pământului şi creşterii animalelor şi mai puţin familiarizaţi cu tertipurile politicienilor şi vorbele lor mieroase. 
 
Pentru a se asigura că vor fi ascultaţi de oameni, candidaţii pentru Parlament îşi fac apariţia însoţiţi de edilii-şefi, cei care au fost deja învestiţi cu încredere de către electorat. Discursurile primarilor şi ale potenţialilor parlamentari sunt pline de promisiuni sforăitoare, adesea... reciproce. Potenţialul parlamentar promite că le va ajuta primarul pentru a implementa diverse proiecte, pentru a obţine finanţări de la Guvern, iar şeful administraţiei locale îi promite, la rândul său, că-l va susţine pe politician şi localnicii îl vor vota... cu siguranţă. Vorbe... şi de o parte, şi de cealaltă.
 
Adesea, promisiunile potenţialului parlamentar sunt făcute în faţa oamenilor în contextul în care primarul lor, cu toate că ar putea fi şi la al treilea mandat, nu a elaborat niciun proiect prin care să aducă fonduri europene nerambursabile în comună. El s-a obişnuit să stea cu mâna întinsă la consiliul judeţean de unde i se alocă diverse sume pentru o pietruire sau o asfaltare de drum, pentru reabilitarea unei şcoli sau grădiniţe ce stă să pice pe copii ori pentru vreo lucrare care-i musai să se facă. Şi, dacă i se dă de fiecare dată când cere, pe motiv că „are buget local prea mic”, „e urgent şi trebuie ajutat” ori pentru simplu fapt că „e coleg de partid cu şeful de la consiliul judeţean”, atunci de ce să se mai chinuiască să facă un proiect a cărui realizare ar fi asigurată din finanţări nerambursabile?!
 
...Deci, aspirantul la mandatul de parlamentar a promis ajutor, dar ajutorul va veni din altă parte, nicidecum de la el.
 
De cealaltă parte, nici primarii nu se lasă mai prejos când vine vorba de promisiuni, doar s-au „perfecţionat” în asta. Aşa se explică ajutorul garantat în obţinerea de cât mai multe voturi care să-i asigure candidatului apariţia sau, după caz, supravieţuirea în Parlamentul României. Numai că, după scrutin, adesea se constată că promisiunile primarului n-au fost onorate... că doar nu era mandatul lui în joc, iar parlamentarul nu va mai călca pe acolo până în campania electorală ce va avea loc peste patru ani.
 
Aşa că, în scurt timp, alegătorii vor fi spectatorii altor solicitări şi promisiuni reciproce primar-parlamentar. Dar oare vor mai fi spectatori?