Editorial Veşnicia s-a născut la sat. Iar şi iar şi iar…

„Veşnicia s-a născut la sat“, spunea Lucian Blaga. Ehee, dacă poetul avea alte tablouri în minte când a născocit citatul rămas în mentalul colectiv până în zilele noastre, căpeteniile de sate - adicătelea autorităţile publice locale - dau în vremurile noastre moderne alte valenţe acestor vorbe. „Veşnicia s-a născut la sat“ poate să însemne că primăriilor din mediul rural le ia o veşnicie să răspundă solicitărilor adresate în baza interesului public. Şi unora  chiar atât le ia. Mai poate însemna şi că, în cazul unora, le ia o veşnicie, în anul 2016, să se conecteze la reţeaua de internet. În anul de graţie 2016 sunt încă primării care nu ştiu ce este acela internet. Aşadar, de site nici nu poate fi vorba. Despre transparenţă… nici atât! Cu greu răzbat „razele“ informaţiei în astfel de medii… primitive.
 
„Veşnicia s-a născut la sat“ mai poate însemna că unora dintre primari le ia cam… o veşnicie să pună pe roţi un proiect. Doar că, în aproape toate cazurile, nu este vina lor. Este vina tuturor acestor organisme de control, de verificare, de re-verificare şi de re-controlare, care cer teancuri de dosare pentru un proiect de asfaltare a unui drum de câţiva metri. Atât de multe hârtii, încât, dacă fiecare hârtie ar fi din bitum, puse cap la cap, ar reuşi să asfalteze o uliţă de două-trei ori mai mare decât cea pentru care au fost solicitate.
 
„Veşnicia s-a născut la sat“ şi pentru că unii aleşi sunt atât de bine „lipiţi“ în scaunele de aleşi de aproape un sfert de secol, încât mulţi sunt consideraţi şi se consideră… veşnici. Unii dintre ei simt ameninţarea „dezlipirii“ din patru în patru ani, astfel că începem de pe-acum, cu câteva luni înainte de alegeri, să îi simţim cum încep să se trezească din adormire.
 
„Veşnicia s-a născut la sat“ şi pentru că aici sunt oameni care votează veşnic. Adică fie în viaţa aceasta, fie în cea de dincolo. Ei tot apar pe listele de vot (sau, ca să fim precişi, apăreau, căci încă nu ştim cum arată listele pentru anul electoral 2016) şi, culmea, votează!
 
Desigur, „veşnicia s-a născut la sat“ şi sperăm să mai trăiască acolo mult şi bine, pentru că mai sunt şi mici insule de oameni de ispravă în acest spaţiu. Mai sunt încă oameni care menţin vii tradiţiile, traiul şi graiul popular, care fac din casa lor un loc primitor pentru cei care le calcă pragul, care nu uită de spiritul adevărat românesc. Pentru ei şi pentru noi, veşnicia de la sate trebuie să ţină!