Ghetourile Cernavodei

Apa clocita, maldare de deseuri, oameni fara identitati, pesti si coarde # Dardaind de atata saracie, Columbia si Orasul Nord varsa durere si scuipa necaz

Cernavoda. Orasul-salas al Ganditorului de la Hamangia, orasul primei centrale nuclear electrice din Romania, orasul podului lui Anghel Saligny, se sufoca intre mormane de gunoi, cadavre de animale in descompunere, caini vagabonzi si oameni fara capatai. E zona contractelor! Cernavoda se alungeste printre coline, precum plozii rromilor in soare. Se hraneste din energie nucleara, dar duhneste a jeg. Spoiala ieftina de pe principalele strazi nu este suficienta pentru a acoperi ghetourile putrede din inima sa. Mizeria din ungherele Cernavodei, orasul-speranta al Romaniei comuniste sparge pana si tiparele jegului clasic. Stradutele intortocheate te conduc aproape fiecare in fundaturi sinistre. Cu blocuri jerpelite si haine gri la balcon, cu mirosuri descompuse de atata indiferenta. Orasul care a dat numele unei culturi, Cernavoda II, fierbe in suc propriu, iar primavara ii provoaca mancarimi. Zona Nord: "Hansa e snapan"! Intr-unul din cartierele Cernavodei, "Orasul Nord" te intorci in timp. Mult... Majoritatea populatiei este alcatuita din rromi, dar s-au mai strecurat si romani... Zvonuri despre cartierul cu pricina s-au dus peste sapte mari si zari. Cum ca zona-i rau famata, plina de coarde si de ciorditori, baieti imbracati in tricouri mulate, altfel spus pesti, care livreaza marfa in Spania si Italia. Are "Zona Nord" de toate! Si pesti, si coarde! Printre gardurile in ruina se zaresc insa si batrane ale caror case se prabusesc si copii care nu merg la scoala. Muncitori cu ziua care abia isi castiga painea de la o zi la alta si mame indurerate pentru ca "viitorul lor nu se mai pune, dar al copiilor e negru". Nici macar closet public nu mai are, iar sobolanii misuna din casa in casa. Pana si pisicile au fugit de spaima graselor creaturi. Apa se scurge haotic pe strazile in panta, iar din gurile de canalizare se degaja mirosuri infioratoare. Oamenii injura. "Sistemul ca i-a nenorocit, primarul Hansa (n.r. Gheorghe) care e un snapan si jumatate, parintii care nu le-au creat o soarta mai buna", si... tot ce se mai iveste in calea privirilor lor. Oameni fara identitate Casele au propria poveste, caci aici au fost incarcerati mii de detinuti. Acuzati ca au complotat impotriva "sistemului", incarceratii au strans din dinti, iar baracile lor, transformate de Primarie "in locuinte de inchiriat" ascund povesti de groaza despre tortura psihica, carne sfasiata, vieti sfaramate si sange. Mult sange varsat pentru Canal. "Cat e Constanta de mare, numai doua drumuri are. Unul duce la Canal si altul la Sitorman...", rosteste unul dintre insotitorii nostri. O femeie cu multi dinti lipsa isi varsa supararea. "Casele nu sunt ale noastre, ci ale Primariei. Am stat ani de zile in baza unor contracte de inchiriere. Dar s-a terminat! Primarul Hansa nu mai vrea sa reinnoiasca actele. Ca cica nu am platit la timp. Pai nu am platit, dar nu am avut bani". Lipsa lovelelor e crunta. Mancarea se ia pe datorie, "pe caiet", de la cateva chioscuri din zona. Si bautura la fel! "Si acum ce facem noi?", se aude un glas din multimea pestrita stransa la colt de strada. O femeie bolnava spune ca nu se poate opera de "glanda", ca n-are "malai", iar un barbat rotofei se invita in casa. Intrebam despre acte de identitate. Unul dintre liderii rromilor, Dumitru Chivu, ne spune ca problema este mare. Fara case, fara acte si fara identitati, columbienii sunt doar niste imagini... Liberi sa faca ce vor, daca tot nu privesc pe nimeni problemele lor... Lupta surda de gherila in Columbia La cateva sute de metri de "Orasul nordic", copiii se joaca cu porcii, iar apa cloceste sub case. E Columbia! Cel de-al doilea ghetou al Cernavodei, cloaca si cocina deopotriva. Drum presarat cu gunoaie, magari priponiti de-a lungul vaii, sute de gaini si caini comunitari. Mahalaua nu te invita la descoperiri, ba chiar te respinge. Ca si in zona-surata, saracia lucie caracterizeaza locatia. Intr-o baraca inclinata, un godin trosneste din rasputeri. Pe doua paturi deselate zac un infirm si o femeie handicapata. "Elena are 30 de ani! Nu va uitati ca arata precum un copil!", ne spune o gospodina ce freca de zor la presuri. Povesteste ca Elena nu s-a nascut asa, dar un doctor nenorocit i-a atins un nerv din greseala, incercand sa-i trateze un furuncul. Femeia chircita reuseste sa zambeasca mutilat, stie ca se vorbeste despre ea... Afara se aud tipete de femei. "Se cearta pe copii", spune Dumitru zambind familiar, in timp ce plozii alearga desculti de jur-imprejurul nostru. Tiptil-tiptil, oamenii incep sa ridice glasurile. Primarul Hansa este facut praf din cateva fraze. "Nu vede conditiile in care traim. Nu ii intereseaza ca ne putem imbolnavi... capos om". Bani nu sunt nici aici, iar animalele din batatura constituie frecvent hrana zilnica. O viata amara, pe care doar multimea de copiii o poate salva. Caci ei nu au inca tatuaje, si nici urme de la lupte pe corp. Iar fetitele au buclele naturale si gesturi blande. Viorel de la "Spike" se mai rastigneste odata In timp ce columbienii se vaitau de zor, doar-doar aude cineva jalea din cartier, un luptator feroce pentru drepturile animalelor a navalit din senin. Viorel Tcaci nu se deosebeste de columbieni, dar s-a prezentat raspicat drept presedintele executiv al Asociatiei pentru Protectia Animalelor "Refugiul Spike". Caci in Columbia, in afara gunoaielor si a nenorocirii, mai este si adapostul Spike. La cativa metri de casele nenorocitilor. De parca mai conteaza... Suparat din cale afara pe directoarea altei organizatii militante pentru drepturile animalelor din Cernavoda, Sara Turetta, Viorel da pe dinafara de atata suparare. "Ma mai rastignesc odata daca e nevoie, dar Sara trebuie sa dispara din Cernavoda si Romania". Tipetele lui Viorel au atras inevitabil furia columbienilor. Dupa principiul mi-e mila de tine, dar de mine mi se rupe sufletul, oamenii il poftesc pe Viorel sa termine cu povestile, ca problemele lor sunt aprige. "Ca noi nu avem nimic cu tine, mai Viorele, dar lasa-ne in pace sa ne spunem durerile". Dar Viorel nu a vrut si pace. "Lasa ma ca ajung eu pana la Presedinte", spune luptatorul uitandu-se lung dupa un cutulache ce zburda in voie printre copii. Recunoaste ca e al lui, dar zice ca nu poate sa aiba grija de toti cainii comunitari. Mangle cu apa potabila O columbiana respectoasa, Mihaela Dumitru, prezinta o factura fiscala emisa de furnizorul de apa potabila Detacan Cernavoda. Infrigurata, femeia spune ca trebuie sa plateasca penalizari de aproape 800 lei, pentru o greseala a Detacan-ului. In urma cu cativa ani, firma a montat trei apometre in Columbia. Doar pe numele a trei persoane se emiteau facturile de apa potabila, iar restul columbienilor stateau fara grija facturilor. Asa azi, asa maine, iar facturile au inceput sa se mareasca. Cei trei pricopsiti cu apometre, printre care si Mihaela Dumitru, s-au trezit ca nu pot sa plateasca consumul tuturor columbienilor. Detacan-ul s-a trezit la un moment dat si a montat apometre si celorlalti, insa penalitatile aratau deja multe zerouri. "Primaria nu a achitat la timp banii Detacan-ului si asa au ajuns fraierii astia sa aiba facturi de milioane de lei. Ba, le-a bagat si apa calda pe factura... si nu am vazut de mult apa calda curenta", mai spune unul dintre "analistii" Columbiei. Asa se face ca, mai nou, oamenii nu isi pot incheia contracte de inchiriere a baracilor "pentru ca nu trebuie sa avem datorii la stat". "Ba frate, asta-i locul dracului", completeaza tabloul Columbiei o femeie ce se da destoinica.

Scris de: {autor}Cristina RACOARE{/autor}