Interviuri live Istoria localităţii Cara-Omer, proiecte, dezvoltare, frumuseţea Pădurii Hagieni şi a siturilor arheologice. Negru Vodă în anul Centenarului! (documente + galerie foto)
Interviuri live: Istoria localităţii Cara-Omer, proiecte, dezvoltare, frumuseţea Pădurii Hagieni şi a siturilor
24 Sep, 2018 00:00
ZIUA de Constanta
9651
Marime text
Oraşul Negru Vodă este următoarea comunitate pe care o „vizităm“ în cadrul proiectului „Interviu live. Judeţul Constanţa în anul Centenarului“. Interviul live cu primarul oraşului Negru Vodă, Petre Urziceanu, va avea loc miercuri, 26 septembrie, ora 14.00, pe https://www.facebook.com/ziuaconstanta/.
Vom discuta despre istoria localităţii, despre personalităţile care şi-au lăsat amprenta în comunitate, dar vom atinge şi subiecte legate de strategii de dezvoltare a localităţii, investiţii, identitate, fonduri europene, servicii publice, învăţământ sau performanţe culturale şi sportive. Aşteptăm şi întrebările dumneavoastră pentru invitatul ediţiei, în timp real, pe pagina noastră de Facebook.
Negru Vodă (denumit Karaömer până în 1878 şi apoi Cara-Omer până în 1926) este un oraş în judeţul Constanţa, Dobrogea, România, format din localitatea componentă Negru Vodă (reşedinţa), şi din satele Darabani, Grăniceru şi Vâlcelele. Are o populaţie de 5.088 de locuitori. Satul Grăniceru, deşi încă figurează în nomenclatorul localităţilor din România, este de fapt dezafectat şi depopulat.
Pe teritoriul oraşului modern au fost găsiţi tumuli din epoca antică, dar s-au descoperit şi urmele unei aşezări din epoca medieval-timpurie (secolul X). Localitatea Karaömer a fost fondată în anul 1715, în cadrul Imperiului Otoman. În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, localitatea a devenit teritoriu românesc, fiind colonizată cu români din Oltenia, Muntenia şi Moldova din cauza populaţiei reduse.
În timpul Primului Război Mondial, Cara-Omer a fost scena unor lupte grele între forţele Antantei (Regatul României şi Imperiul Rus) şi cele ale Puterilor Centrale (Imperiul German, Bulgaria şi Imperiul Otoman). Trupele române şi ruse, aflate pe linia Oltina-Negru Vodă-Mangalia, au fost înfrânte şi s-au retras spre nord. Între lunile mai 1918 şi noiembrie 1919, satul Cara-Omer a fost sub administraţie bulgară, ca urmare a Tratatului de la Bucureşti din 1918.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, satul Negru Vodă a fost scena unei alte bătălii. La 25 august 1944, o companie din Regimentul 2 Grăniceri a oprit avansul unui coloane germane motorizate a unei unităţi de artilerie antiaeriană care se retrăgea dinspre Cobadin. Înainte de anul 1968, Negru Vodă a fost reşedinţă de raion, iar ulterior a fost centru de comună. În anul 1989, Negru Vodă a fost declarat oraş agroindustrial.
După Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, comuna Cara-Omer avea în anul 1880 următoarele cătune în componenţă: Cara-Omer (53 de familii de tătari), Alibeichoi (8 familii de cerchezi, desfiinţat), Canlicicur (95 de familii de tătari colonişti, desfiinţat înainte de 1989), Dauluchioi (19 familii de turci), Ghiuvenlia (45 de familii de turci), Cherchezchioi (18 familii de turci), Derechioi (11 familii de tătari, desfiinţat), Docuzaci (8 familii de turci), Mamuzlia (3 familii de turci), Calfachioi (12 familii de turci). Cătunul Vâlcelele (denumit atunci Valala) aparţinea de comuna Cotu Văii (denumirea istorică: Chiragi) şi avea doar două familii de turci. Numeroase familii de musulmani au dispărut sau au emigrat în urma războiului, zona fiind colonizată ulterior cu români. În anul 1902, Cara-Omer avea 12 turci şi 239 de tătari, Dauluchioi avea 89 de turci, iar Valala avea 37 de turci. Comunitatea musulmană din oraş are o geamie construită în jurul anului 1867.
În urma războiului, satul turcesc de pe deal s-a desfiinţat complet, puţinii turci rămaşi s-au retras în vatra tătărască a satului. Până în anul 1892 erau puţin români: un perceptor, un notar, câţiva negustori mici veniţi de la Constanţa. Primarul comunei era Hagi Baeram Osman, care nu ştia carte şi în locul iscăliturii punea pecetea - un inel. Acest inel era lăsat adesea în primărie, ca să-i ţină locul.
În 1894 au venit colonişti români din judeţele Romanaţi, Dolj, Mehedinţi, Teleorman, iar mai târziu câteva familii de moldoveni din Fălticeni - Suceava. Ei au fost împroprietăriţi odată cu veteranii. În anul 1930, localitatea avea o populaţie de aproximativ 4.800 de persoane, dintre care aproximativ 3.850 erau români, 600 turci şi tătari, 100 bulgari şi câte 50 de persoane erau de origine rusă, rromă, armeană, găgăuză şi germană.
În urma recensământului din 2002, în oraşul Negru Vodă locuiau 5.552 de persoane, dintre care 5.404 erau români, 73 erau turci şi 63 erau tătari. Aproximativ 4.500 de persoane locuiau în oraşul propriu-zis, iar restul locuiau în cele două sate, Darabani şi Vâlcelele, care aparţin de oraş. Satul Grăniceru, deşi încă figurează în nomenclatorul localităţilor din România, este de fapt dezafectat şi depopulat.
Câteva familii ale foştilor colonişti au fost: Stan Ene, Ilie Băluţă, Ion Amza, Ion Lungu, Dumitru Vancea, Ion Boboşilă, Petre Gănescu, Dinu Dragomir, Ion Enache sau Gheorghe Drăniceanu.
În anul 1901, Prefectura judeţului Constanţa a numit primarul şi membrii români ai consiliilor comunale. Unul dintre primii primari numiţi în comună a fost Marin Sădineanu. De comuna Cara-Omer aparţineau opt sate.
Lacul carstic Gâldău (doar primăvara, în funcţie de precipitaţii);
Geamia „Kara Omer“ din localitate, care datează din anul 1867;
Rezervaţia naturală Pădurea Hagieni, aflată la aproximativ 15 kilometri depărtare.
Citeşte şi:
Oameni ale căror reuşite, idei, eforturi vor modela judeţul Constanţa în următorii 100 de ani Lansăm „Interviuri live ZIUA de Constanţa“
Vom discuta despre istoria localităţii, despre personalităţile care şi-au lăsat amprenta în comunitate, dar vom atinge şi subiecte legate de strategii de dezvoltare a localităţii, investiţii, identitate, fonduri europene, servicii publice, învăţământ sau performanţe culturale şi sportive. Aşteptăm şi întrebările dumneavoastră pentru invitatul ediţiei, în timp real, pe pagina noastră de Facebook.
Negru Vodă (denumit Karaömer până în 1878 şi apoi Cara-Omer până în 1926) este un oraş în judeţul Constanţa, Dobrogea, România, format din localitatea componentă Negru Vodă (reşedinţa), şi din satele Darabani, Grăniceru şi Vâlcelele. Are o populaţie de 5.088 de locuitori. Satul Grăniceru, deşi încă figurează în nomenclatorul localităţilor din România, este de fapt dezafectat şi depopulat.
Istoric şi identitate
Oraşul Negru Vodă este situat în sudul podişului cu acelaşi nume din Dobrogea, la 6 kilometri de graniţa cu Bulgaria. Oraşul de frontieră se află la 48 de kilometri de municipiul Constanţa (10 km pe DN39 şi 38 pe DN38) şi la 33 de kilometri de municipiul Mangalia (prin DJ 391). Localitatea este şi punctul terminus al liniei secundare 803 (Medgidia - Negru Vodă), o cale ferată neelectrificată, simplă, care leagă Dobrogea de Bulgaria.Pe teritoriul oraşului modern au fost găsiţi tumuli din epoca antică, dar s-au descoperit şi urmele unei aşezări din epoca medieval-timpurie (secolul X). Localitatea Karaömer a fost fondată în anul 1715, în cadrul Imperiului Otoman. În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, localitatea a devenit teritoriu românesc, fiind colonizată cu români din Oltenia, Muntenia şi Moldova din cauza populaţiei reduse.
În timpul Primului Război Mondial, Cara-Omer a fost scena unor lupte grele între forţele Antantei (Regatul României şi Imperiul Rus) şi cele ale Puterilor Centrale (Imperiul German, Bulgaria şi Imperiul Otoman). Trupele române şi ruse, aflate pe linia Oltina-Negru Vodă-Mangalia, au fost înfrânte şi s-au retras spre nord. Între lunile mai 1918 şi noiembrie 1919, satul Cara-Omer a fost sub administraţie bulgară, ca urmare a Tratatului de la Bucureşti din 1918.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, satul Negru Vodă a fost scena unei alte bătălii. La 25 august 1944, o companie din Regimentul 2 Grăniceri a oprit avansul unui coloane germane motorizate a unei unităţi de artilerie antiaeriană care se retrăgea dinspre Cobadin. Înainte de anul 1968, Negru Vodă a fost reşedinţă de raion, iar ulterior a fost centru de comună. În anul 1989, Negru Vodă a fost declarat oraş agroindustrial.
După Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, comuna Cara-Omer avea în anul 1880 următoarele cătune în componenţă: Cara-Omer (53 de familii de tătari), Alibeichoi (8 familii de cerchezi, desfiinţat), Canlicicur (95 de familii de tătari colonişti, desfiinţat înainte de 1989), Dauluchioi (19 familii de turci), Ghiuvenlia (45 de familii de turci), Cherchezchioi (18 familii de turci), Derechioi (11 familii de tătari, desfiinţat), Docuzaci (8 familii de turci), Mamuzlia (3 familii de turci), Calfachioi (12 familii de turci). Cătunul Vâlcelele (denumit atunci Valala) aparţinea de comuna Cotu Văii (denumirea istorică: Chiragi) şi avea doar două familii de turci. Numeroase familii de musulmani au dispărut sau au emigrat în urma războiului, zona fiind colonizată ulterior cu români. În anul 1902, Cara-Omer avea 12 turci şi 239 de tătari, Dauluchioi avea 89 de turci, iar Valala avea 37 de turci. Comunitatea musulmană din oraş are o geamie construită în jurul anului 1867.
În urma războiului, satul turcesc de pe deal s-a desfiinţat complet, puţinii turci rămaşi s-au retras în vatra tătărască a satului. Până în anul 1892 erau puţin români: un perceptor, un notar, câţiva negustori mici veniţi de la Constanţa. Primarul comunei era Hagi Baeram Osman, care nu ştia carte şi în locul iscăliturii punea pecetea - un inel. Acest inel era lăsat adesea în primărie, ca să-i ţină locul.
În 1894 au venit colonişti români din judeţele Romanaţi, Dolj, Mehedinţi, Teleorman, iar mai târziu câteva familii de moldoveni din Fălticeni - Suceava. Ei au fost împroprietăriţi odată cu veteranii. În anul 1930, localitatea avea o populaţie de aproximativ 4.800 de persoane, dintre care aproximativ 3.850 erau români, 600 turci şi tătari, 100 bulgari şi câte 50 de persoane erau de origine rusă, rromă, armeană, găgăuză şi germană.
În urma recensământului din 2002, în oraşul Negru Vodă locuiau 5.552 de persoane, dintre care 5.404 erau români, 73 erau turci şi 63 erau tătari. Aproximativ 4.500 de persoane locuiau în oraşul propriu-zis, iar restul locuiau în cele două sate, Darabani şi Vâlcelele, care aparţin de oraş. Satul Grăniceru, deşi încă figurează în nomenclatorul localităţilor din România, este de fapt dezafectat şi depopulat.
Câteva familii ale foştilor colonişti au fost: Stan Ene, Ilie Băluţă, Ion Amza, Ion Lungu, Dumitru Vancea, Ion Boboşilă, Petre Gănescu, Dinu Dragomir, Ion Enache sau Gheorghe Drăniceanu.
În anul 1901, Prefectura judeţului Constanţa a numit primarul şi membrii români ai consiliilor comunale. Unul dintre primii primari numiţi în comună a fost Marin Sădineanu. De comuna Cara-Omer aparţineau opt sate.
Personalităţi
Oraşul Negru Vodă are şase cetăţeni de onoare: Aurelia Ghişa - profesor, director liceu, Gheorghe Preda - profesor universitar, Stan Bugu, Gheorghe Marin, Gherghe Dumitru Doru şi Augustin Oprea - director Transgaz Constanţa. O personalitate a oraşului a fost caricaturistul Alexandru Clenciu, născut în Negru Vodă pe 9 decembrie 1913. Artistul s-a stins din viaţă la Bucureşti în anul 2000. A absolvit Liceul „Al. Papiu Ilarian” din Târgu Mureş în 1932, lucrând ca artist plastic, dar şi ca scriitor.Administraţie liberală la Negru Vodă
Oraşul Negru Vodă este administrat de un primar şi un Consiliu Local compus din 15 consilieri. Primarul, Petre Urziceanu, de la Partidul Naţional Liberal, a fost ales în 2016. Începând cu alegerile locale din 2016, Consiliul Local are următoarea componenţă: viceprimarul Marian Căşuneanu (PSD) şi consilierii Mihai Adrian Argintaru (PMP), Florin Bournegru (PNL), Viorel Chiribuţă (PNL), Elena Corbu (PNL), Daniela Gănescu (PNL), Ion Moşoianu (PSD), Adrian Penea (UNPR), Elena Răducanu (PNL), Nelu Sfredel (PMP), Eduard Vasile Spiridon (PNL), Ion Stănică (PSD), Petre Ştefan (UNPR), Dumitru Ţopai (PSD) şi Emilia Vrejoiu (PNL). În secţiunea „Documente” puteţi consulta declaraţiile de avere şi de interese ale aleşilor locali din oraşul Negru Vodă.Atracţii turistice
Pădurea Negru Vodă (50 ha) de la marginea oraşului, declarată rezervaţie cinegetică;Lacul carstic Gâldău (doar primăvara, în funcţie de precipitaţii);
Geamia „Kara Omer“ din localitate, care datează din anul 1867;
Rezervaţia naturală Pădurea Hagieni, aflată la aproximativ 15 kilometri depărtare.
Monumente istorice
Următoarele trei situri aflate pe raza localităţii sunt înscrise în Patrimoniul cultural naţional al României, conform Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional: Situl arheologic de la Negru Vodă, aflat la marginea bălţii din nordul localităţii; Aşezare din sec. X, epoca medieval timpurie, aflată la marginea bălţii din nordul localităţii; Ansamblu tumuli din epoca antică, aflaţi la marginea bălţii din nordul localităţii.Citeşte şi:
Oameni ale căror reuşite, idei, eforturi vor modela judeţul Constanţa în următorii 100 de ani Lansăm „Interviuri live ZIUA de Constanţa“
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii