Editorial Intraţi sclipitori pe scenă, voievozii ne lasă, plecând pe uşa din dos

Intrați pe ușa din față, luminoși, sclipitori, victorioși, părăsesc acum scena pe ușa din dos. Nu de teamă că vor fi asaltați de fani, ci pentru că viitorul lor în lumea din care au făcut parte nu mai poate exista.

Acești voievozi care au venit în 2000 ne-au cucerit cu discursul lor altfel decât până atunci, ne-au impresionat prin faptul că erau tineri și aproape necunoscuți și, cel mai important, „vindeau“ independență. S-au transformat, apoi, treptat, din independenți în colorați politic, vopsind în jurul lor aproape totul în aceeași culoare. Dacă nu integral, măcar în picățele.

Treptat, orașul, județul au evoluat. Un timp, apoi s-au oprit, apoi a început involuția, mascată în evoluție. Cine putea să îi contrazică, cine mai era ca ei, cine li se putea opune? Voievozii erau pe cai mari. Cei mai mari și cei mai viteji. Și a fost așa mult timp. Până când, din înălțimile în care se aflau, nu au mai văzut pământul pe care călcau. Iar de aici a început prăbuşirea. Treptat, a început să apară câte un ghimpe în coastă: câte un procuror, câte un dosar, câte o citație, hai și o invitație la DNA.

Câțiva ani nu au fost așa importanți acești ghimpi, mormanele de hârtii au avut rolul de a ține ocupați ochii lumii. Apoi, hârtiile s-au terminat. Chiar dacă au apărut altele, procurorii s-au înmulțit, nu mai era așa de simplu. Și-așa au apărut reținerile, suspendările, arestările și tot acest joc de șah: ba avem căpetenie, ba nu mai avem. În toată această horă politică, s-au găsit alți pioni care să vrea să joace în centru și au început să-i dea afară pe cei de pe margine. Astfel au apărut suspendările din funcțiile de conducere din partid. Pasul doi - ieșirea pe ușa din dos. Ultimul pas, cel care pune pecetea pe viața politică, este ieșirea definitivă din sectorul politic.

Trist, dezamăgitor și sec. După atâția ani de domnie, ne pleacă voievozii cu capul plecat. Unul câte unul, au plecat pe ușa din dos, înainte de a se lăsa cortina...