Lipnita, confluenta etnico-culturala

Comuna este situata in sud-vestul judetului Constanta, la o distanta de 104 kilometri de municipiul Constanta si 40 de kilometri de judetul Calarasi * Localitatea este compusa din sapte sate, si anume: Lipnita, Canlia, Carvan, Coslugea, Cuiugiuc, Goruni si Izvoarele * In prezent, populatia este de aproximativ 3800 de locuitori * Pana in anul 1877 comuna a fost locuita de romani, bulgari si turci * Climatic, regiunea Lipnita se incadreaza in sectorul sud-estic de campie cu clima continentala * Baza economica este agricultura, axata pe cultura plantelor si cresterea animalelor * Pe teritoriul comunei se intalnesc mai multe monumente arheologice, dar si rezervatii naturale

Comuna Lipnita este situata in sud-vestul judetului Constanta si se afla la o distanta de 104 kilometri de municipiul Constanta si 40 de kilometri de judetul Calarasi. Asezare rurala, Lipnita este situata intr-o zona deluroasa, cu relief de podis din platforma Dobrogei dunarene. Comuna este compusa din sapte sate, si anume: Lipnita - satul de resedinta, Canlia, Carvan, Coslugea, Cuiugiuc, Goruni si Izvoarele. Populatia comunei este de aproximativ 3800 de locuitori. Din punct de vedere hidrografic, suprafata comunei Lipnita este semiendoreica, cu o retea hidrografica rara si predominant intermitenta, cu cresteri mari de nivel si eroziuni torentiale datorate indeosebi ploilor repezi si topirii zapezii. Principalele paraie afluente Dunarii de pe teritoriul comunei sunt: Canaraua Fetii, Ceair si Canlia. Vaile lor sunt terenuri fertile folosite in culturile de cereale, legume pe baza de irigatii sau plante furajere. Inainte de anul 1820, pe aceste locuri se intindea o padure de tei. Prigoniti de stapanirea otomana, mai multi locuitori bulgari si-au parasit meleagurile de bastina si s-au stabilit aici. Atunci ei au denumit satul Calatu. Pana in anul 1877 satul a fost locuit de romani, bulgari si turci. O data cu improprietarirea, pe aceste meleaguri sosesc un numar mare de colonisti din judetele Teleorman, Buzau si Arges. Din spusele batranilor, numele satului provine de la "Lipa", care in limba bulgara inseamna "tei". O alta varianta spune ca denumirea comunei ar veni de la "Lipnit", care tot in limba bulgara inseamna "scaiete". Cert este ca, pentru prima oara, denumirea comunei apare intr-un document ecleziastic.

Vegetatia

Analizand cea mai veche harta topografica a Dobrogei, rezulta ca aproximativ 75% din coltul sud-vest dobrogean era acoperit cu paduri apartinand vechilor codri ai Deliormanului. Padurea se intindea atat pe suprafata podisului, cat si pe terasa pliocena, fiind constituita dintr-un codru continuu, care ocupa toata partea centrala si de sud a comunei. Datorita interventiei omului, padurea este defrisata puternic, pe teritoriul comunei regasindu-se astazi paduri insulare in zona satelor Goruni, Carvan si Cuiugiuc. Padurea dintre satele Coslugea si Lipnita si cea din satul Izvoarele au, de asemenea, un caracter insular. Speciile care se pot intalni aici sunt cele de stejar, frasin, tei argintiu si pufos, ulm, salcam, plop si corn.

Clima

Climatic, regiunea comunei Lipnita se incadreaza in sectorul sud-estic de campie cu clima continentala. Factorii dinamici, radioactivi, ca si cei geografici influenteaza clima teritoriului. Iarna, circulatia atmosferica este mai intensa, fiind determinata de anticiclonul siberian care duce la patrunderea vanturilor puternice si uscate din nord-est si scaderi bruste de temperatura. In acest anotimp se inregistreaza viscole si troienirea zapezii. Tot iarna, in aceasta parte a Dobrogei patrund dinspre sud si mase de aer cald care fac sa creasca temperatura si sa se instaureze un timp primavaratic, producandu-se dezgheturi timpurii. Vara predomina timpul frumos, senin, uscat si calduros. Variatia presiunii aerului este cauzata in aceasta zona si de cicloanele de sud si sud-vest. Langa Dunare se simt si miscarile locale ale aerului - brizele de vara care aduc pe vai aer umed, racoros.

Economia

Baza economica a comunei este agricultura, axata pe cultura plantelor si cresterea animalelor. Asezarea dispune de o suprafata agricola de 15.680 de hectare, din care mai mult de 10.000 hectare teren arabil. Alaturi de aceste subramuri ale agriculturii se dezvolta viticultura, pomicultura, cultura plantelor tehnice si a legumelor. In ceea ce priveste cultura de vita de vie, aceasta a gasit conditii naturale favorabile pe teritoriul comunei prin solul calcaros, care influenteaza pozitiv asupra calitatii vinurilor, climatul secetos care creeaza conditii pentru cresterea cantitatii de zahar din struguri, dar si prin valorificarea terenurilor in panta expuse spre sud. La randul ei, pomicultura este reprezentata prin ciresi si caisi. Ramura cu pondere tot mai mare, cresterea animalelor constituie o ocupatie de veche traditie pe teritoriul comunei Lipnita. Baza furajera este alcatuita din pasuni si fanete naturale, culturi furajere si de nutreturi combinate. Din totalul suprafetei, pasunea ocupa 2995 hectare. Intre speciile animaliere, cele mai multe sunt ovinele, urmate de pasari si porcine.

Monumente arheologice

Pe teritoriul comunei se afla mai multe monumente si obiective arheologice. Unul dintre acestea este cetatea "Pacuiul lui Soare", care este situata in insula cu acelasi nume din mijlocul Dunarii, in apropierea satului Canlia. Sapaturile arheologice la cetatea bizantina "Pacuiul lui Soare" au inceput in anul 1956. Cetatea a fost construita de bizantini in a doua parte a secolului X, avand caracter de baza navala pentru flota bizantina de pe Dunare. Cea mai mare parte a cetatii este acoperita, in prezent, de apele Dunarii. Partea neinundata a cetatii se remarca prin monumentalitatea zidurilor, particularitatile arhitectonice si varietatea obiectelor arheologice. Peisagistic, aceasta zona este foarte frumoasa, iar malul drept al Dunarii fiind cand jos, cand abrupt, stancos, impadurit sau cu mici plaje, este deseori vizitat de locuitorii comunei Lipnita si Ostrov. De asemenea, in centrul satului Canlia, in apropierea scolii se afla un mic muzeu de arheologie. Obiectele expuse atesta continuitatea poporului roman din cele mai vechi timpuri. Ele provin din sapaturile arheologice facute la cetatea "Pacuiul lui Soare" sau din descoperirile arheologice din zona Canliei - foarte bogata in marturii ale trecutului.

Monumente si rezervatii naturale

La limita de est a comunei se afla rezervatia naturala de pe Valea Canaraua Fetii. Rezervatia se afla la doi kilometri de satul Goruni. Situata la 96 kilometri de municipiul Constanta, rezervatia este considerata una dintre cele mai impresionante si frumoase din sudul Dobrogei. Ea include malurile stancoase si impadurite ale vaii cu acelasi nume, cuprinzand o suprafata de 80 de hectare. De-a lungul anilor, rezervatia a fost subiectul mai multor legende. Una dintre ele spune ca rezervatia si pesterile din zona au fost locul in care turcii au furat o fata frumoasa pe care au inchis-o in grota. Aici, asteptand sa fie salvata de ai sai, a tesut un covor frumos. Fata ramane inchisa in pestera pana la sfarsitul zilelor. Tot legenda spune ca multi din banii stransi de turci prin jaf si talharie si-ar mai gasi si astazi salasul, ascunsi in multimea grotelor din peretii stancosi ai zonei amintite.