Negustorii dobrogeni si-au inchis tarabele

Timpul vinului si al numaratului paralelor

La sfarsit de septembrie, negustorii dobrogeni isi inchid tarabele si incep contabilizarea finantelor. Au strans bine anul acesta, spun ei, desi scandalurile politice de la inceputul sezonului estival pareau sa-l compromita. S-au vandut de toate: nisipuri, libertate, trupuri calde, pahare de cristal, porumb fiert sau copt. Refacerea drumului national Bucuresti-Constanta a ingreunat circulatia, pietrisul a spart geamurile masinilor, iar asfaltul proaspat ne-a ravasit ore intregi mintile in cozile kilometrice. Plajele s-au eliberat, muzica a tacut, standurile s-au blocat pentru o lunga perioada. Nici spre manastiri nu mai curge puhoi de lume. A fost un sezon ok dupa unii si "nesistematizat" dupa altii. "Las` sa fie si alea de vin cum a fost asta", rezuma povestea sezonului o negustoreasa de vinete de pe marginea drumului "nationalizat" in vara asta.Apune soarele iar Dobrogea revine la cea de-a doua stare de peste an. O liniste coplesitoare se lasa peste tinutul zbuciumului de peste vara, iar negustorii de odihna isi inchid portile. Peste satucurile asaltate in ultimul timp de masinile turistilor coboara in sfarsit linistea, dar nici macar ea nu mai este aducatoare de fericire. In satele insirate pe DN ce leaga Bucuresti de Constanta o parte a oamenilor traiau din veniturile obtinute in urma comertului. De la pahare de cristal de Reghin la banane de Turcia si de la piersici de Medgidia la tigari de Grecia, oamenii vindeau orice. Cum lucrarile de asfaltare a drumului national au blocat circulatia rutiera toata vara, negustorii au avut timp sa-si prezinte marfa pe indelete. Putini au fost cei care nu au cumparat ceva, iar banii s-au strans. Macar un peste de la Dunare si tot au luat turistii un mic suvenir, efemer, in drumul spre casa. Cum coloanele de masini se formau pe kilometri intregi si poposeau chiar si o ora, oamenii au avut ragaz sa cerceteze si tinuturile din preajma marii cea Neagra. Cei curajosi au ales variante ocolitoare in drumul spre paradisul estival. Gustul amar al saraciei din preajma Constantei le-a fost inlocuit rapid cu cel sarat al celebrelor statiuni litorale.Pleaca zbuciumatiiRadu a venit din Cluj in Vama Veche si nu ii pasa ca linistea a luat locul watilor. S-a indragostit de Vama in urma cu peste 25 de ani dar crede ca iubirea va muri curand. Fara sa fie nostalgic, spune ca Vama a tradat, iar pasiunea a murit. "Cei ca mine incep povesti de iubire in locuri calde, lipsite de complexe. Povestile traiesc o viata sau mor in plina tinerete", spune Radu despre pasiunea sa pentru un loc pe cale de disparitie, adaugand ca Dobrogea ofera alternative nebanuite. Sorbim alaturi de el din cestile generatiei trecute, incercand sa intelegem cum poate trada un loc. E simplu, spune Radu. "Dintr-o copila fara astampar, senina si fara complexe, Vama s-a transformat intr-o vampa cocheta, care isi acopera ridurile cu fond de ten expirat", incearca turistul clujean o comparatie. Ciudat, machiajul folosit de comerciantii din Vama este cel folosit de majoritatea noilor locatii turistice din Dobrogea. Comerciantilor nici ca le pasa ca cei dintai clienti ai Vamii s-au saturat de mofturile si pretentiile lor. "Nu au decat sa nu mai vina, cei tineri vor veni mereu", spun vanzatorii de iluzii, fara sa ia in calcul ca Vama moare putin cate putin.Nici bisericile nu o duc mai bineIn nord-vestul judetului, la Manastirea Sfantul Andrei puhoiul omenesc incepe sa scada. Mirosul naucitor al salcamilor de peste vara a disparut, iar vegetatia uscata napadeste simturile.Alunecam in interiorul manastirii, iar calmul pune stapanire chiar si pe spiritele agitate. Abia se zaresc cativa calugari printre cladirile din locul Domnului. E timpul rugaciunii, iar cei 19 calugari sunt angrenati in treburile firesti ale vietii monahale. O scena petrecuta in urma cu doua luni in biserica Sfantului Andrei ne revine in minte: doi miri din centrul tarii, insotiti de un alai de nuntasi au venit la manastire sa se cunune. Caldura coplesitoare si emotiile l-au doborat pe tatal mirelui, in fata altarului. In timp ce alaiul se zbatea sa readuca la viata batranul, mirii priveau trist catre catapeteasma bisericii Sfantului Andrei. Buchetul tinerei mirese cazuse intr-un colt, iar fericirea a fost umbrita pret de cateva zeci de minute.Calugarul Constantin ni se alatura in pelerinaj si ne conduce catre Pestera Sfantului Andrei. Peretii sunt acoperiti in buna parte de mici icoane, presarate de credinciosi prin trupul pesterii. Multa lumina intr-un loc intunecat si suficienta caldura sa te simti protejat. Constantin paseste cu atentie fireasca in pantecele pesterii si ne conduce catre altarul amenajat in cel mai indepartat punct. Iscoditori, ne uitam printre crapaturile stancii in cautarea unor lucruri nestiute. "Pelerinii isi scriu dorintele si rugaciunile pe bucati mici de hartie pe care le introduc apoi in stanca. Nu este permis acest lucru, dar ei continua s-o faca", spune Constantin, adaugand ca o buna parte a celor care vin la Sfantul Andrei sunt turisti. Sopteste incet ca o categorie anume se confrunta cu o alta lume, cea a spiritelor raului. Chiar daca turistii nu prea mai calca toamna si iarna pe la manastire, oamenii apasati de rau se intorc mereu, cautand linistea.