Editorial Primele zile de şcoală. De la stiloul chinezesc, la selfie-ul cu un Ipad

Prima zi de şcoală… Uniforme apretate, gulere şi manşetuţe scrobite, fetiţe drăgălaşe cu pampoane în păr, băieţi cu costum de şcolărel şi cămaşă pepită, flori, emoţii. Blitzuri, selfie-uri, felicitări şi buchete virtuale, reţele de socializare pline cu postări ale mămicilor şi ale piticilor în prima zi de şcoală… Hopa, astea deja par desprinse dintr-un alt film!

În urmă cu 15-20 de ani, era valabilă prima parte a filmului. Acum însă, situaţia s-a schimbat. În locul ghiozdanelor grele, în care cei mici erau nevoiţi să îngrămădească manuale, culegeri, caiete „de curat“, de teme şi de clasă, acum, elevii merg cu tableta în buzunar, unde au toate manualele digitale. S-a dus bucuria colţurilor făcute din plicuri, puse de părinţi pentru ca cei mici să nu le îndoaie, în încercarea de a face bastonaşe cât mai drepte! Am uitat „bucuria“ stiloului chinezesc cu pompiţă şi a călimării cu cerneală. Cine mai ştie de utilitatea lamei de ras atunci când nu era prin preajmă nicio pastă corectoare şi nicio radieră? Acum avem tastele Delete şi Backspace!
 
Cine îşi mai aduce aminte cât de greu era să faci rost de lecţiile pierdute atunci când erai răcit şi scutit - pe bune - de ore? Acum există telefoane cu aparate foto, reţele şi aplicaţii de socializare - Facebook, WhatsApp - sau e-mailul.
 
Aveam şi noi reţelele noastre de socializare! Ne adunam în curtea şcolii şi jucam „Telefonul fără fir“. Era tot un fel de socializare, doar că era directă. Şi ne trimiteam şi noi invitaţii la jocuri, însă nu era vorba despre Candy Crush sau Farmville. Ne trimiteam bileţele în timpul orei, prin care stabileam să ne vedem în pauze, ca să ne jucăm de-a „Hoţii şi vardiştii“. Sau „Sticluţa cu otravă“ ori „Omu’ negru“. Intram în clase transpiraţi şi obosiţi, iar părinţilor noştri nu le mai era teamă că ne îmbolnăvim şi nici nu ne îndopau cu pastile pentru, vezi Doamne, imunitate.
 
Aveam uniforme şi eram cu toţii la fel de frumoşi. Nu ne deranja asta, nu ne simţeam îngrădiţi sau stigmatizaţi. Mergeam pe jos, în grupuri, şi nu ne aşteptau părinţii sau bunicii. Aveam cheia de gât şi intram singuri în casă. Încălzeam mâncarea la aragaz, aprinzând singuri focul. Nu aveam cuptoare cu microunde, şi nici bone. Când nu era butelie, mâncarea o încălzeam la reşoul electric. Sau mâncam gem cu brânză pe pâine.

Ah… sunt primele zile de şcoală şi începe să miroasă a toamnă, a cerneală, a cretă şi a acuarele…