Sibienii din Dobrogea duc mai departe obiceiurile din locurile natale

Familia Oprisiu a venit in Saraiu si se ocupa cu cresterea oilor

Familia Oprisiu s-a stabilit in satul Stejaru in urma cu aproximativ sapte ani * Atunci ei aveau 700 de oi, iar acum numarul animalelor depaseste 1400 * Ei au cumparat in comuna aproximativ 150 de hectare de teren * Primarul Vasile Bajan ii considera un exemplu si o mandrie pentru comuna

In istoria noastra, de cand ne stim ca popor, ocupatia de baza, cu precadere in zona de munte, a fost si a ramas cresterea animalelor. In fiecare toamna, ciobanii pleaca cu oile la ses, in cautare de hrana. Unii dintre cei mai renumiti si mai priceputi crescatori de animale sunt locuitorii zonei Sibiului. Asa se face ca toamna ii vezi "coborand la vale, la iernat". In urma cu aproape sapte ani, la fel ca toti colegii de breasla, a venit cu oile la iernat si batranul Oprisiu. Traditia cresterii animalelor se transmite din tata in fiu inca din copilarie. Asa se face ca batranul era insotit in calatoria sa de cei trei fii ai sai, Toma, Dinu si Patru. Iarna au petrecut-o in zona de nord a Dobrogei, mai exact in satul Stejaru, comuna Saraiu. Posibilitatea pe care o ofereau zona si terenurile potrivite pentru cultivarea hranei animalelor l-a facut pe batran sa ia decizia sa se stabileasca definitiv pe aceste locuri. Primavara, batranul a chemat-o si pe Ana, sotia sa, si au inceput sa se gospodareasca. Intai si-au cumparat o casa, pe care au inceput sa o amenajeze si sa o mareasca asa cum trebuie sa arate o casa de oameni gospodari.

Sapte ani, cat o viata de om

Daca in momentul stabilirii aici familia detinea 700 de oi, incet-incet oamenii si-au sporit avutia. Dupa un timp, batranul Oprisiu s-a stins, iar toata munca este facuta acum de cei trei fii ai sai, sub atenta indrumare a mamei. In momentul sosirii noastre, acasa erau doar Dinu, cel de-al doilea frate, si Ana. Amandoi roboteau prin curte. In timp ce Ana prepara branza, Dinu facea curatenie in curte. Toma si Patru erau la oi. I-am intrebat daca a fost greu sa se desprinda de locurile natale si sa o ia de la inceput intr-un loc pe care nu il cunosteau, alaturi de oameni necunoscuti. "Ba da - ne-a raspuns Ana - venim din satul Tilisca, de langa Sibiu; acolo, toti se ocupa cu oieritul, asa ca asta ne este soarta. Exista in satul nostru un fel de jurnal unde sunt trecute fiecare familie si locul in care s-a stabilit sau unde se afla in acest moment. Insa abia asteptam iarna, ca sa terminam treaba si sa putem merge in vizita. Ultimii sapte ani au fost cat o viata de om. Am trecut prin atatea... animalele nu stiu ca este sarbatoare sau ca esti bolnav, lor trebuie sa le dai mancare si sa te ocupi de ele, numai cine are animale stie ce inseamna...".

Omul gospodar se cunoaste de departe

Profitul ramas dupa vinderea branzei si a blanii este destul de mic, uneori abia se acopera cheltuielile. Cu toate acestea, in anii mai buni, banii ramasi nu au fost cheltuiti fara cap. Toti au convenit sa reinvesteasca pana la ultimul banut. Asa se face ca acum familia Oprisiu detine 150 de hectare de teren pe care le lucreaza, iar numarul oilor a ajuns la 1400. Totul insa inseamna ore multe de munca si sacrificii. In fiecare dimineata, ceasul desteptator suna la ora trei, iar de multe ori miezul noptii ii prinde treji. De doua ori pe zi, dimineata si seara, cate trei ore si jumatate, animalele sunt mulse, iar laptele este pus in bidoane si adus acasa. Acum, la un muls se strang aproximativ 125 de litri de lapte. De aici, este treaba femeilor. Ele se ocupa de preparatul branzei. Fiecare produs obtinut, fie ca este branza, urda sau cas, este pus la bidoane si pastrat. Din cantitatea de lapte stransa o data se fac aproximativ 30-35 kilograme de branza, in functie de hrana si anotimp. "Vara, branza nu prea are cautare; abia toamna incepem sa vindem mai bine", ne-a spus Ana. "Lana o ducem la Sibiu; aici nu are cautare si nu avem unde sa o vindem", povesteste Dinu.

Familia Oprisiu, mandria satului Stejaru

L-am intrebat si pe primarul Vasile Bajan ce parere are despre familia Oprisiu si, in general, despre toti cei care s-au stabilit in comuna. Reprezentantul comunei a zambit: "Cum poti vorbi despre niste oameni care muncesc si sunt un exemplu pentru ceilalti locuitori ai comunei. Au venit in comuna noastra si s-au integrat bine. Au reusit sa cumpere pamant si sa-si creasca animalele. Acest lucru nu poate decat sa ma bucure. In afara faptului ca au angajat oameni din comuna si folosesc terenurile lor, ei platesc si pasunea, ceea ce reprezinta bani la bugetul local. Poate ca unii privesc cu reticenta aceasta situatie, gandind ca niste straini vin si cumpara pamantul comunei, dar ei sunt pentru noi un exemplu si un indemn. Vazandu-i, ne putem gandi ca, daca ei au reusit, atunci oricine poate reusi sa faca ceva. Tot ceea ce pot sa spun este ca, oricine solicita teren si vine cu ganduri bune la noi, va fi sprijinit", a conchis primarul Vasile Bajan.