„Victimele colaterale“ ale podului de la Agigea Drumul DJ 391 se zbate, ciuruit de gropi, între uitare, mizerie şi indiferenţă (galerie foto)

Iulie 2016. Imediat după alegerile locale. Un drum prin satele judeţului Constanţa ne face să credem că am greşit calea şi am ajuns, cu puţin noroc, undeva în secolul al XIX-lea. Ici-colo, câte o maşină ce mergea şerpuit pe drum ne amintea de vremurile în care trăim. Câţiva metri mai încolo uităm, din nou, cu desăvârşire, privind la gâştele care se adăpau cu sete din gropile pline cu apă de pe Drumul Judeţean 391.
 
Porneşte din Topraisar, trece unduindu-se prin Mereni, săgetează satul Osmancea, ajunge la Ciobăniţa, de unde coteşte brusc spre Cobadin, continuând de aici până la mijlocul drumului dintre Independenţa şi Movila Verde. Un drum care traversează mai multe sate, un drum care nu este interesant pentru turişti. Şi, după cum am văzut, este total neinteresant pentru autorităţile implicate. În speţă, Consiliul Judeţean Constanţa şi Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri Constanţa.
 


Există în judeţul Constanţa drumuri care arată ca după bombardament. Şi nu sunt puţine. Acesta este doar unul dintre ele. După cum sună şi denumirea sa, Drumul Judeţean 391 a fost dintotdeauna şi este şi astăzi în administrarea Regiei Autonome Judeţene de Drumuri şi Poduri, subordonată Consiliului Judeţean Constanţa. Bani pentru repararea drumurilor ar trebui, în teorie, să existe. Prin grija fostului şef al CJC, Nicuşor Constantinescu, în 2007 şi 2008, instituţia a instituit un tarif suplimentar, respectiv taxe de utilizare a drumurilor judeţene, iar tarifele stabilite nu erau deloc mici. În 2013 s-a renunţat însă la taxa pe acest segment de drum. Cu alte cuvinte, s-au colectat bani, nu jucărie, la bugetul judeţean din acest drum până acum câţiva ani, iar taxa instituită, chipurile, pentru repararea drumurilor nu se justifică atunci când privim la ditamai gropile din asfalt. Dar ce putem să mai spunem astăzi, când însăşi Regia de drumuri este într-un impas financiar major?!
 


Din 2012, traficul greu care trebuia să ajungă pe Podul de la Agigea a fost redirecţionat pe DJ 391. Pentru că Podul de la Agigea este o odisee a CNADNR-ului, maşinile de mare tonaj traversează şi astăzi carosabilul aferent localităţilor Mereni, Osmancea şi Cobadin, lăsând în urma lor dâre de praf, cratere, dar şi fisuri în casele oamenilor. Şi astăzi, CNADNR propune ca rută ocolitoare pentru autovehiculele cu masa totală maximă autorizată mai mare de cinci tone acest drum.
 

„Este un drum foarte lung, care ţine de la Albeşti până la Băneasa. Dacă vorbim despre tronsonul cel mai afectat, cel dintre Mereni şi Cobadin, aici noi am făcut deja o ducumentaţie şi am acţionat în instanţă firma Bilfinger Berger Baugesellschaft, care a avut contact pentru podul de la Agigea. Redirijarea traficului s-a făcut ca efect al lucrărilor lor. Firma şi CNADNR şi-au luat angajamentul că vor finanţa refacerea traseului pe care a fost redirijat transportul. Nimeni nu a mişcat nimic, astfel că luna trecută am introdus dosar în instanţă, la Constanţa. Nu este corect ca CJC sau RAJDP să facă un drum care a fost depreciat de o altă instituţie. Corect este ca cel care a stricat, să repare.
 

Noi am mai făcut nişte notificări la CNADNR pentru refacerea drumului. Ultima dată am fost în urmă cu câteva săptămâni. Am purtat deja nişte discuţii şi cu cei din localităţile care sunt traversate de acest drum şi cu oamenii de afaceri, ca, atunci când vor avea loc dezbateri în instanţă, să vină şi să arate că, înainte de devierea traficului greu, drumul arăta bine“, a declarat, pentru ZIUA de Constanţa, preşedintele CA al RAJDP, Nicolae Gheorghe.

 
Asta nu dizolvă însă dezinteresul autorităţilor privind îngrijirea banchetei de pământ şi acostamentul drumului. Încă din 2012, administraţiile publice locale afectate de această situaţie au atras atenţia RAJDP-ului pentru a monta limitatoare de viteză care să restricţioneze traficul rutier la 30 de kilometri la oră. La patru ani distanţă, limita de viteză s-a autoimpus, drumul fiind realmente ciuruit de gropi. Singurele intervenţii pe care RAJDP-ul le-a făcut pe acest drum au fost, ocazional, cele de deszăpezire, însă nici la acest capitol nu putem spune că a excelat.
 


Carosabilul este mâncat, din câţiva în câţiva metri, până la stratul de piatră şi chiar până la pământ. Atât de adânci sunt craterele, care se lăţesc pe zi de trece! Unele sunt adevărate capcane, pentru că, în zonele în care drumul este drept, nu îţi dai seama că urmează o groapă decât când eşti foarte aproape de ea şi nu mai ai cum s-o eviţi. În plus, traficul este evident strangulat, mai ales la orele de vârf, când autovehiculele aşteaptă în faţa hăurilor din asfalt ca la semafor, dând voie să treacă unui alt autovehicul, ca apoi să o ia pe contrasens.
 
Atunci când plouă, parcurgerea DJ 391 devine şi mai riscantă, mai ales pentru cei care nu cunosc drumul, pentru că nu pot prevedea adâncimea ochiurilor de apă ce şi-au făcut loc în asfalt. Ici-colo, în sate mai ales, bălţile şi-au găsit o altă întrebuinţare. Sunt locuri numai bune de adăpat pentru gâştele ce pasc nestingherite pe marginea drumului sau piscine numai bune de scăldat pentru vrăbiuţe.
 

Pe drumul care pare că duce într-o zonă de război, ciuruit de gropi şi bine ornamentat cu mărăcini pe marginea carosabilului, am întâlnit şi paradoxuri. Chiar pe lângă o groapă imensă, comuna Mereni ne urează „Drum bun!“. Imediat în spate, vedem panoul care semnalizează intrarea în satul Ciobăniţa - „localitate înfrăţită cu Saint-Malo-de-Guersac“ -, o comună din departamentul Loire-Atlantique, Franţa, unde drumurile, cu certitudine, nu se „înfrăţesc“ cu cele din Ciobăniţa.