Seimeni, satul din marginea prapastiei (galerie foto)

Printre primele semne că localitatea o ia la vale a fost şi prăbuşirea DJ 223 * Deşi porţiunea de drum surpată a fost semnalizată ca fiind închisă circulaţiei, noaptea rişti să nu vezi indicatorul

Comuna Seimeni este aşezată pe malul Dunării, în apropierea Cetăţii Capidava. Peisajul este plin de verdeaţă, mulţi amatori ai ieşirilor la iarbă verde fiind atraşi de frumuseţea crudă, sălbatică a acestor locuri.
Comuna are trei sate componente: Seimeni, Dunărea şi Seimenii Mici. Legătura între satul Dunărea şi Seimeni este făcută de Drumul Judeţean 223. În urmă cu câţiva ani, drumul spre Seimeni o tăia drept, pe malul Dunării. Acum însă, calea spre Seimeni este mai întortocheată. Cât despre vechiul drum pe care ajungeai mai repede la Seimeni, ei bine, acesta este acum o ruină. Şoseaua s-a prăbuşit în 2005 din cauza alunecărilor de teren. La sesizarea primarului Lucian Blaj, autorităţile au luat, la momentul respectiv, decizia închiderii circulaţiei pe această arteră.

Drumul prăbuşit

În 2009, la patru ani de la producerea alunecărilor de teren, porţiunea din DJ 223 care s-a prăbuşit este tot o ruină. Problema este că zona nu a fost securizată suficient. Practic, la intersecţia drumului vechi cu varianta ocolitoare, construită de autorităţi, există un indicator care te avertizează că drumul este închis circulaţiei pe direcţia înainte, cum vii dinspre satul Dunărea. Problema este că indicatorul te induce oarecum în eroare dacă nu eşti de prin partea locului, având în vedere faptul că în capătul de drum marcat pe indicator cu roşu scrie Seimeni. Aşadar, nu ştii ce să înţelegi: poţi să ajungi până la Seimeni, dar de acolo nu mai ai unde să mergi, ori nu poţi ajunge nici la Seimeni. Ei bine, drumul închis se continuă, fără probleme, pe o porţiune de câteva sute de metri, numai că, la un moment dat, ţi se dezvăluie în faţa ochilor o privelişte care arată de parcă cineva ar fi descărcat în mijlocul drumului un camion cu moloz. Dacă depăşeşti această porţiune de vreo zece-douăzeci de metri, drumul se continuă normal, de parcă nici nu ar fi vorba despre un sector închis circulaţiei.

Cale liberă spre râpă

Deşi înaintam cu prudenţă, am fost furaţi de frumuseţea peisajului: dealuri pline de verdeaţă, copaci înfloriţi, ciripit de păsărele, ce mai, un adevărat colţ de rai! Imaginea idilică a intrat brusc în contradicţie cu apariţia unei căruţe, cei doi localnici care se aflau în ea făcându-ne semne disperate să nu înaintăm. Iniţial nu înţelegeam de ce pentru că nu vedeam niciun pericol la orizont. „Întoarceţi-vă! Drumul este prăbuşit!", ne-au spus oamenii. Le-am făcut semn că am înţeles şi ne-am oprit, continuând să mergem pe jos pentru a vedea cum arată un drum prăbuşit. Şi am văzut. Într-adevăr, drumul, care altădată fusese parte din DJ 223, se termină brusc, cu o groapă lungă de vreo douăzeci de metri şi lată de vreo zece. Diferenţa de nivel de aproximativ un metru face din hăul ce continua în mod nefiresc şoseaua, o adevărată capcană pentru necunoscători, pentru cei care ar fi ignorat indicatorul de circulaţie sau pentru cei care nu ar fi înţeles semnificaţia lui. Pentru că am arătat mai devreme că, potrivit reprezentărilor grafice de pe semnul de circulaţie, nu este clar dacă drumul duce sau nu până la Seimeni, devreme ce localitatea figurează ca şi capăt de drum. Altădată, şoseaua se continua pe o coastă care ieşea din această vale unde ne aflam. Dacă te uiţi atent, mai vezi o bucată de asfalt pe deal. Acea bucată de asfalt ducea, până în urmă cu câţiva ani, la Seimeni. Este clar că drumul nu mai poate fi utilizat sau reinclus vreodată în circulaţie, din cauza instabilităţii terenului, dar de ce a fost lăsat totul de izbelişte şi nu au fost strânse măcar resturile de asfalt, astfel încât zona să nu mai arate ca după un uragan? Şi de ce drumul nu a fost închis cu bariere? Pentru că noaptea, unui necunoscător i-ar fi cam greu să vadă indicatorul. S-ar putea trezi la un pas de prăpastie şi ar putea fi cam târziu să frâneze. Am încercat să aflăm răspunsuri de la autorităţi.

21 de case sub ameninţarea alunecărilor de teren

La Primăria Seimeni nu l-am găsit decât pe viceprimarul Niculai Soare, primarul Lucian Blaj fiind în concediu, după cum ni s-a spus. Trebuie precizat că toată partea de vest a localităţii Seimeni se află în pericol de prăbuşire din cauza alunecărilor de teren. Şoseaua de la intrarea în sat, despre care vicele ne-a spus că este de fapt închisă circulaţiei, dar nu era, a luat-o şi ea la vale.
Niculai Soare ne-a declarat că 21 de gospodării sunt afectate, în proporţii diferite, de fenomenul alunecărilor de teren. Aflăm că de la prăbuşirile din urmă cu câţiva ani, când comuna s-a aflat în atenţia autorităţilor, nu s-a mai făcut mare lucru. Autoritatea locală a făcut ce i-a stat în putinţă, susţine viceprimarul. „Noi le-am oferit oamenilor ale căror locuinţe au fost afectate teren de casă într-o zonă sigură. Am vrut să-i strămutăm, aşa cum ni s-a şi recomandat, însă doar trei dintre ei şi-au făcut case pe terenul primit. Restul au rămas tot acolo", a afirmat Niculai Soare.

RAJDP aruncă pisica

Am încercat să aflăm de la autorităţile judeţene dacă există un proiect de consolidare a malului pe care este aşezat Seimeniul şi în grija cui se mai află drumul prăbuşit. Directorul Regiei Autonome de Drumuri şi Poduri Constanţa, Vasile Moldovanu, ne-a declarat că drumul închis circulaţiei nu se mai află în grija sa, o dată ce a fost închis şi s-a construit o variantă ocolitoare, şi că semnalizarea sau, de pildă, închiderea lui cu bariere nu este în sarcina sa. „Drumul aparţine acum autorităţii locale", ne-a spus el. Ne-am mira, având în vedere că este un fost drum judeţean.

Evacuarea în caz de accident nuclear, pe ruta ocolitoare


Puţini ştiu că drumul prăbuşit despre care am vorbit avea şi destinaţia de variantă de evacuare în caz de accident nuclear la Centrala din Cernavodă. Col. Dr. Neculai Coman, prim-adjunctul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea, ne-a confirmat faptul că acel drum era luat în calcul pentru evacuarea populaţiei în caz de accident. Reprezentantul ISU a precizat, însă, că acum este luată în calcul noua variantă construită de autorităţi. Totuşi, Coman a precizat că nu ar strica dacă s-ar lua măsuri pentru refacerea vechii artere, care era mai scurtă. „Din câte ştiu, autorităţile au cerut avize de la noi în legătură cu acest drum. Nu ar fi rău dacă ar fi reabilitat, pentru că, în acest fel, calea de evacuare se dublează şi nu ar strica. Nu vorbesc numai în cazul unui accident nuclear, ci şi în cazul situaţiilor de urgenţă specifice traiului de zi cu zi", ne-a declarat Neculai Coman. Prim-adjunctul ISU Dobrogea a adăugat că zilele următoare va avea loc o conferinţă pregătitoare pentru o simulare de reacţie în caz de accident nuclear, care se va organiza în luna septembrie şi că vor fi luate în discuţie şi modalităţile rapide de evacuare.

Strămutarea - soluţia cea mai ieftină

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean Constanţa, Cristian Modovanu, ne-a declarat că nu a fost elaborat niciun proiect de consolidare a malului, întrucât o astfel de lucrare este extrem de costisitoare şi că ar implica sume enorme şi din partea autorităţii locale - a Primăriei Seimeni -, care ar trebui să asigure un procent de co-finanţare pentru accesarea banilor europeni. „Soluţia cea mai ieftină este strămutarea gospodăriilor afectate", a precizat Moldovanu. Cu toate acestea, majoritatea sătenilor ale căror gospodării o iau la vale puţin câte puţin, în fiecare zi, nu vor în ruptul capului să-şi lase rostul şi să-şi construiască o nouă casă în vârful dealului. E drept, soluţia strămutării este cea mai ieftină pentru autorităţi, nu şi pentru ei. Pentru că, în afară de câteva materiale de construcţii şi câteva zeci de milioane de lei vechi, nu li s-a oferit altceva. Şi o casă nu se construieşte doar cu atât. Poţi observa determinarea localnicilor de a nu-şi părăsi gospodăriile din încăpăţânarea cu care îşi consolidează gardurile. Am văzut garduri cu un soclu ca de cetate. Aşadar, oamenii se baricadează în adevărate fortăreţe în faţa alunecărilor de teren.          
În timp ce autorităţile îşi dau cu părerea în legătură cu fenomenele geomorfologice de la Seimeni, gospodăriile oamenilor o iau încet la vale. Probabil că soluţia cea mai ieftină - strămutarea - va fi pusă în aplicare abia în momentul în care casele oamenilor o vor lua vizibil la vale.