Un primar care n-a auzit de DNA

Cu ameninţarea DNA-ului deasupra capului, a ANRMAP, Curtea de Conturi şi alte sperietori de acest gen, unii primari tot reuşesc să se descurce, adică să vadă de treburile publice, astfel încât să fie şi ei mulţumiţi.

Dacă ai făcut manevre pe timpul cât ai fost primar şi ai răsuflat uşurat că nu mai ocupi funcţia publică şi, prin urmare, te gândeşti că nu mai poţi fi tras la răspundere, te înşeli. S-au văzut cazuri când urmele acestor matrapazlâcuri au rămas atât de evidente încât au avut efecte şi peste ani. În unele cazuri, desigur, iar aici nu mai comentez de ce nu în toate cazurile, pentru că este peste înţelegerea noastră, a oamenilor obişnuiţi. Este posibil ca faza cu „hoţul neprins, negustor cinstit" să nu meargă. Ceea ce iarăşi nu înţeleg este cum tu, ca primar, care se presupune că ai o orientare în ceea ce priveşte rigorile legii, te apuci să îţi faci firme cu rude îndepărtate, prieteni etc. şi apoi să te apuci să atribui prin licitaţie - chipurile legal - contracte fără număr pentru firma minune care se îngraşă ca o căpuşă din banul public. Aa, şi mai de neînţeles este cum, după toate astea, mai vrei să te mai şi realeagă primar. O tactică pentru ascunderea tuturor acestor învârteli este să amâni pe cât posibil publicarea atribuirilor în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, astfel încât, dacă se poate, să apară, de ce nu, după ce nu mai eşti primar. Se pare că sunt oameni făcuţi pentru asta, iar omul de rând, din păcate, omul simplu fără prea multă carte şi fără experienţă într-un astfel de domeniu, nu-i poate deosebi. Aşa se face că, în unele cazuri, ajung primari oameni puşi pe căpătuială, care găsesc metode din ce în ce mai halucinate de a prădui banul public. Că îşi face o firmă cu vecina, soacra, fina sau chiar cu aşa-zisul consilier personal, închipuitul primar interesat de binele comunităţii găseşte el o metodă să bage mâna în avutul obştesc. Nu asta ar fi problema. Există un grad de acceptabilitate dezvoltat şi în acest caz de societatea românească, problema este atunci când bagi mâna până la cot. Am mai descoperit înc-o tactică. În ultimul mandat te interesezi ce şanse mai ai să ieşi primar. Dacă vezi că lumea mai mult te hiuduie decât te salută, pui de o licitaţie, urmată de o alta şi încă o alta şi tot aşa până secătuieşti bugetul şi îmbogăţeşti peste noapte o firmă cu care vei avea grijă să te întâlneşti la o răscruce de drum ca să-ţi arate veşnică recunoştinţă pentru că „s-a nimerit" să câştige atâţia bani sub semnătura ta. Vă sună cunoscut?