Bulevardul Tomis din Constanța, în anul 1967 Ce restaurante, bodegi și alte locații puteau fi vizitate de locuitorii urbei

Ghidurile turistice sunt, de cele mai multe ori, importante izvoare care captează, prin itinerarele propuse, imaginea și atmosfera unui oraș dintr-o perioadă. Eo ipso, considerăm că aceste ghiduri despre orașul Constanța din diferite perioade trebuie aduse în atenție. 

Reamintim că în paginile virtuale ale cotidianului ZIUA de Constanța au fost prezentate mai multe astfel de lucrări în diferite serii, dintre care #GhidDobrogean1924, #StrăzidinConstanța - atunci și acum, #StrăzidinConstanța, #DunăreaCălăuzăTuristică etc. Menționăm, însă, că toate aceste articole prezintă, in genere, doar informațiile din lucrările citate în respectivele materiale. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile, spre pildă, în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate  respectivelor perioade.  

Spre exemplu, „Litoralul românesc al Mării Negre“, de I. Ionescu Dunăreanu, Mihai Cristescu, Dr. Gabriel Paraschivescu, Gh. Ionescu-Băicoi, cuprinde patru capitole după cum urmează: București-Constanța-Litoral, Litoralul românesc al Mării Negre, Itinerare turistice pe litoral, Alte Intinerare turistice pe litoral. Anexa cuprinde o serie de hărți. 

Corelarea informațiilor prezentate cu hărțile din anexe duce la vizualizarea Constanței din anul 1967. Prin grija autorilor și a cartografului, indicii menționați în text corespund indicilor de pe hartă, identificând astfel restaurante, agenții, insitituții, cafenele etc. 

Bulevardul Tomis în 1967. Secțiunea cuprinsă între străzile Vasile Alecsandri și Decebal 

Capitolul doi este structurat în mai multe itinerare. Primul începe din Piața Independenței, astăzi piața Ovidiu, continuă cu bulevardul Tomis - denumire dată în 1965, până atunci bulevardul I.V. Stalin -, apoi cu bulevardul Lenin - din 1990, bulevardul Mamaia - și în final, lacul Tăbăcăriei.  Precizăm că denumirele străzilor menționate mai jos - acolo unde nu a fost precizată nicio observație a redactorului -  sunt încă actuale, potrivit lucrării „Onomastica străzilor din Constanța“, de Petre Covacef și a actualului nomenclator stradal al municipiului Constanța. 

Din Piața Ovidiu, prezentată în ediția precedentă, itinerariul nostru se continuă pe bulevardul Tomis, una din principalele artere ale orașului. Prima porțiune prezentată de autorii ghidului se încadrează între piața Ovidiu și strada Vasile Alecsandri. Aflăm că aici se aflau Agenția de voiaj C.F.R. (7), câteva magazine specializate (muzică, filatelie, artizanat, plastică), câteva restaurante, Poșta Centrală (8), Oficiul telefonic (11), precum și un Centru de difuzarea presei (11). 

Intrând pe strada Callatis regăseam Geamia Hunchiar (10), în fața căreia se afla restaurantul „Victoria“ (9). 

Începând cu intersecția cu străzii Vasile Alecsandri cu bulevardul Tomis, se deschide o largă arteră, pe care se regăseau restaurantele: „Pescarul“, „Pescăruș“, „Lacto“, un bufet-expres, cinematografele „Popular“ și „Tomis“, hotelul „Constanța“ (12), Agenția Internațională O.N.T. (13). 

După intersecția bulevardului Tomis cu bulevardul Republicii (astăzi bulevardul Ferdinand), regăseam Școala Generală de 8 ani nr. 12 (15), Agenția centrală C.E.C. (16), Agenția locală O.N.T. (17), Clubul Șantierelor Navale Maritime Constanța (18). 

Ajungând la interesecția străzii Cuza Vodă, „ghidul“ nostru se abate pentru un moment pe strada Cuza Vodă pentru a puncta principalele atracții: Liceul de Muzică și artă plastică (19) și Școala Populară de artă (20). 

Mergem mai departe, până la intersecția bulevardului cu strada Ștefan cel Mare. Mai întâi, „ghidul“ amintește punctele principale de pe strada Ștefan cel Mare: garaj auto-moto (21), restaurantul Zorile (22). 

Următoarea secțiune prezentată este cea dintre strada Ștefan cel Mare și strada Decebal. Aici se aflau Gradina Publică (23), Liceul nr.1 „Mircea cel Bătrân“ (24), Teatrul de Stat (25). Potrivit lucrării citate, în Grădina Publică, adică actualul Parc al Teatrul Oleg Danovski,  se afla bustul „poetului muncitor“ D. Th. Neculuță. Tot pe această secțiune se aflau Sala Sporturilor (26), clădirea Telefoanelor (27), agenția teatrală (28), o stație de taximetrie, un mare complex comercial, două cinematografele (29, 31) și un restaurant-cramă (30).

Va urma. 



Sursă de documentare: „Litoralul românesc al Mării Negre“, de I. Ionescu Dunăreanu, Mihai Cristescu, Dr. Gabriel Paraschivescu, Gh. Ionescu-Băicoi

Citește și:

Constanța în anul 1967. Ce instituții și restaurante se aflau în Piața Ovidiu (I)