Astăzi, actorul Vasile Cojocaru (n. 17 ianuarie 1950 - d. 20 ianuarie 2010) ar fi împlinit 70 de ani. În urmă cu doi ani, cu prilejul evenimentului organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa intitulat
„Incredibila memorie a teatrului constănţean”, activitatea maestrului Vasile Cojocaru a fost cinstită cu medalia „Jean Ionescu“ şi cu placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Judeţean, dar şi cu o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa, pe care le-a ridicat soţia sa.
Colegii de la Teatrul de Stat îl omagiază printr-un spectacol
Teatrul de Stat din Constanţa invită colegii, foştii studenţi, prietenii, familia, spectatorii luni, 20 ianuarie, de la ora 19.00, să participe la un eveniment artistic
In Memoriam Vasile Cojocaru. Intrarea este liberă.
„
Avea doar 60 de ani, abia împliniţi, atunci când a plecat dincolo, într-o zi geroasă de ianuarie a anului 2010. În 20 ianuarie se împlinesc 10 ani de când cei care l-au iubit îi duc dorul şi se vor întâlni pe scena şi în sala Teatrului de Stat Constanţa pentru a spune acest lucru, fiecare în felul său.
Actor, poet, profesor de actorie, Vasile Cojocaru, Ică, pentru prieteni, a marcat în multe şi frumoase feluri viaţa culturală a oraşului în care s-a născut şi vieţile constănţenilor care l-au întâlnit. Vasile Cojocaru a debutat la Constanţa, în 31 octombrie 1974, odată cu regizorul Silviu Purcărete. A fost un actor splendid, cu un talent copleşitor, cu o voce excepţională, gravă şi pătrunzătoare. A realizat peste 50 de roluri pe scena teatrului, a scris scenarii de teatru antic, cuplete de musical, a jucat în filme, a publicat mai multe volume de poezie, consacrându-se ca o mare personalitate culturală a oraşului pe care l-a iubit. A lăsat în urmă amintiri frumoase şi regrete sfâşietoare”, se arată în comunicatul de presă transmis redacţiei
.
„Amintiri cu şi despre un prieten adevărat”
În nr. 26 din ianuarie-martie 2010 al revistei Ex Ponto, universitarul
Cristina Tamaş, actualul decan al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa, publica un articol emoţionant despre maestrul Vasile Cojocaru.
„A fost remarcabil şi original în tot ceea ce a făcut pentru că în adâncul sufletului a ştiut să-şi respecte profesia şi pe cei din jurul său. L-am văzut pe scenă interpretând roluri memorabile în spectacole care au rămas în conştiinţa şi în sufletul publicului spectator constănţean: «Steaua fără nume» în regia Ancăi Maria Colţescu, «Melissa», regia Gavril Borodan, «Furtuna», regia Ildiko Kovacs, «Rinocerii», regia Laurian Oniga, «Hecuba», regia Silviu Purcărete, «Andromaca» regia Gheorghe Jora, «Scene din viaţa lui Constantin cel Mare», regia Lucian Iancu, «Transplant», regia Ovidiu Lazăr, «Vrăjitoarele din Salem», regia Gordon Edelstein, «Operă pentru viitorii dictatori», regia Yannis Margaritis, «Crazy Cats», regia Tudor Petruţ, «Penthesileea», regia Cătălina Buzoianu, «Macbeth», regia lui Andrei Mihalache şi multe altele.
În alchimia formulei magice pe care o folosea pe scenă punea pe lângă talent şi har, o rostire binecuvântată şi un joc impecabil. Avea cultul poeziei pe care o trăia recitând-o cu inconfundabila-i voce dar şi neastâmpărul şi frământările poetului manifestat în volumele sale de versuri: «Expediţii în miniatură» 1981 (ediţia a doua 1977), «Imperfectele melancolii» 1983, «Vedere din Mirador» 1998, «Harababuriada. Exerciţii de dicţiune şi predicţiune» 2007.
Volumele acestea îl prezintă ca pe un poet inteligent, un fel de călător printre astre şi printre îngeri, care găsea întotdeauna versul sensibil pentru oameni, pentru pescăruşi şi pentru copiii cu vise îndrăzneţe. A fost un om care s-a lăsat cuprins de sentimente, convins fiind că cei care ştiu să asculte şi să tacă vor învăţa multe lucruri noi. Avea optimismul său revigorant pentru cei din jur şi era asemenea acestor păsări albe dintr-un poem de-al său: «Pescăruşi, desprinşi din valuri / Unghiuri pure de zăpadă».
L-am văzut şi în ipostaza de regizor, realizând spectacolele «Priveşte înapoi cu mânie» de John Osborne, «Cerere în căsătorie» şi «Jubileul» de Anton Pahlovici Cehov, dar şi „Tango» de Slavomir Mrozek, cu studenţii Facultăţii de Arte de la Universitatea «Ovidius» în 2006. Despre «Tango» am scris o cronică în revista «Ovidianum» (nr. 7, decembrie 2006) impresionată de faptul că spectacolul respira tinereţe, multă tinereţe şi nonconformism. I-am urmărit cu emoţie pe tinerii studenţi care şi-au asumat textul lui Mrozek făcându-l să funcţioneze, conturând desigur sub mâna de maestru a lui Vasile Cojocaru, o lume insolită, uşor absurdă, care va rămâne aşa pentru că nu găseşte altă alternativă. Era o lecţie pe care actorul şi regizorul o oferea: o lecţie despre rolul actorului şi textul rostit pe scenă, reuşind să sugereze că acest dans pe muchie de cuţit - între grotesc, absurd şi modern - tangoul, poate deveni într-un anume context social politic un dans al autodistrugerii.
Era un om bun, un prieten excelent, un spirit liber care se bucura de succesele confraţilor săi scriitori, se entuziasma de jocul actorilor mai tineri, trăia şi ardea în templul Thaliei pentru a-i învăţa pe studenţi arta spectacolului.
Am călătorit împreună pe 30 noiembrie 2009 la Mangalia, ca invitaţi ai Cenaclului «Solteris». Acolo a interpretat un fragment din rolul lui Licinius din «Scene din viaţa lui Constantin cel Mare» şi un monolog al lui Antonescu din piesa «Mareşalul”. În seara aceea de duminică am trăit pentru un moment sentimentul că «mareşalul» revenise printre noi. Vasile Cojocaru avea parcă deasupra capului arcul istoriei româneşti iar rostirea sa trecea dincolo de publicul din sală ca o muzică a sferelor, o muzică spre care Ică s-a îndreptat mult mai devreme decât ne-am fi aşteptat”.
Imaginile au fost puse la dispoziţie de Teatrul de Stat Constanţa
Citeşte şi:
#citeşteDobrogea „Tata Ică” nu a mai apucat să împlinească 69 de ani. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
#RespectTeatru: Medalia „Jean Ionescu” şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru actorul Vasile Cojocaru (galerie foto)
#RespectTeatru #CiteşteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Vasile Cojocaru. „Când lebede cu zborul jos / Stârnesc în treacăt legende” (galerie foto)
Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea: Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (Xlll) (galerie foto)
Galerie foto: