#citeşteDobrogea Asan Sabri Ayvazov, promotor al alfabetului latin
06 May, 2020 00:00
06 May, 2020 00:00
06 May, 2020 00:00
ZIUA de Constanta
2387
Marime text
Asan Sabri Ayvazov (6 mai 1878 - 17 aprilie 1938) s-a născut într-o familie săracă din Alupca. După absolvirea şcolii superioare, a medreselei, a muncit ca învăţător. Studiile şi le-a continuat la Istanbul, de unde a trecut, tot pentru a studia, la Cairo.
În timp ce studia în Turcia, a început să-şi publice articolele în ziarul „Tergiman” al lui Gasprinski, în alte publicaţii din Istanbul şi Baku.
Revenind în patria sa, a fost numit profesor la Alupka şi la Bahcesaray. O perioadă îndelungată, el a predat la facultatea de Ştiinţe Orientale din cadrul renumitului Institut Lazarev din Moscova.
Ca scriitor, el s-a afirmat urmând căile deschise de către Gasprinski, în perioada marilor evenimente generate de revoluţia anilor 1905-1907. Intelectual cu viziune largă, traducător şi publicist renumit, Asan Sabri Ayvazov a fost redactor la „Tergiman”. În anul 1914, el a devenit redactorul-şef al ziarului. Era perioada maximei popularităţi, acest om aducându-şi contribuţia atât de importantă în acest sens. Dovedind o activitate susţinută, el a muncit fără preget la acest ziar. A fost unul dintre apropiaţii lui Reşid Mediev în editarea ziarului „Patria strămoşească”, neprecupeţind niciun efort.
El a fost primul care a adus în centrul preocupărilor de natură ştiinţifică ideologia unităţii civilizaţiei naţionale tătare cu civilizaţia şi tehnologia europeană, arătându-i ca exemplu pe japonezi. Asan Sabri Ayvazov este autorul multor opere. În anul 1907 i-a apărut piesa de teatru având titlul „De ce am ajuns în situaţia aceasta?”, odată cu prezentarea pe scenă, i s-a tipărit şi cartea. Afirmându-se cu asemenea activităţi, el a scris de-a lungul vieţii articole, studii, pentru recunoaşterea limbii tătare crimeene, ideea fiind şi subiectul multor conferinţe. Despre studiul său asupra limbii materne, apărut în ziarul „Tergiman”, celebrul cercetător orientalist V. Gordlevski i-a dat un semnal, scriindu-i o scrisoare din care s-a tipărit în „Tergiman” un fragment:
„Domnule, noua scriere propusă de dv. este simplă şi totodată uşor de aplicat. Din punctul de vedere al simplităţii, deşi nu prea este cazul, cred că nu se poate interveni pentru schimbarea generală a moştenirii turce. Oricum, situaţia se va uşura considerabil. Şi acest fapt nu este lipsit de importanţă...”.
Între anii 1917-1918, Ayvazov a fost redactor la ziarul „Naţiunea”/ Millet. După stabilirea guvernului sovietelor în Crimeea, a lucrat ca traducător în cadrul Comitetului Executiv din Centrala ASSR Crimeea. Cu începere din anul 1922 a ţinut lecţii de limbă arabă şi turcă la institutul Pedagogic din Crimeea.
În iunie 1923, Sabri Ayvazov este sărbătorit pentru 25 ani de activitate socială şi literară, organizându-i-se jubileul naţional. La acest jubileu, Ayvazov a fost premiat pentru opera sa „Istoria limbii şi a literaturii tătare crimeene”, opera fiind structurată în trei părţi. În anul 1926, a fost prezent la simpozionul de turcologie al întregii Uniuni Sovietice de la Baku. A avut participare documentată la cele două conferinţe de limbă din întreaga Crimee, atât la I-a conferinţă din anul 1926, cât şi la a II-a conferinţă din anul 1929, la ambele el a avut un cuvânt greu de spus.
Susţinând tabăra trecerii la alfabetul latin, Ayvazov a întemeiat în Crimeea Societatea Alfabetului Turc. Tot în aceşti ani, el a scris numeroase articole în revistele şi ziarele vremii, precum „Lumea Nouă”, „Înainte”, „Probleme de învăţământ”, argumentându-şi opiniile despre limbă. O perioadă mai scurtă a durat apariţia ziarului „Koz aydîn”/ Bunavestire, el fiind aici redactor.
În anul 1932 (după alte informaţii, în anul 1934), Ayvazov este dat afară din institutul pedagogic. Unele dintre operele sale au devenit celebre: „Despre alfabetul latin” (din ziarul „Lumea Nouă”, 1927), „Revoluţia din Octombrie şi intelectualii tătari” (revista „Înainte”/ Ileri, nr. 10 din anul 1927), „Cartea kîraet” (Aqmescit, 1928). „Poeţii noştri” („Probleme de învăţământ”, nr. 4-5 din 1928), („Tergiman”, 28 aprilie 1913. Datele le deţinem de la I. Kerimov, fragm. din „Perioada vechii literaturi”. [vezi R.F. şi S.N.]; „De ce am ajuns în situaţia aceasta” – piesă de teatru, (Simferopol, 1997 prima ediție a fost în 1907; piesa a fost pregătită pentru tipar de dl.conferențiar șeful catedrei de limbi orientale, Șevket Yunus de la univ.Tavria din Aqmescit / Simferopol. Eu am primit-o în 2004 cu dedicația d-lui Șevket Yunus. Piesa are un titlu simbolic, două personaje exprimă ideile autorului, Abdulvetan / Patrıa Sfântă; Abdul Islâm / Islamul Sfânt. Personajul simbolic Abdulvetan este de fapt un alter ego al autorului, redăm două fragmente semmnificative din care deducem modernismul autorului:
„Abdulvetan: Concetățeni! Sunteți atât de prinși, încât cei ce ne vor privi dinafară ne vor crede oameni fără limbă, fără viață. De multă vreme, de când trăiesc alături de popor, am crezut că mă aflu în sânul lui mereu. Dar acum, de o jumătate de oră, de când liniștea vă aparține, am observat că v-ați lăsat prinși în gânduri care m-au determinat să mă cred într-un cimitir cu mormăituri și cu altfel de imagini...Voi nu sunteți fiii patriei, nu sunteți creațiile ei?” (p.20)
Acțiunea are loc în perioada ocupației ruse, personajele și acțiunea nu sunt datate de autor, dar dl prof. Șevket Yunus ne orientează în mod clar în perioada de sfârșit de veac al XIX-lea, început de veac al XX-lea, când se dezbat problemele naționale, de limbă, de cultură, dorindu-se o emancipare alături de Occident. Deci piesa aparține perioadei de renaștere, dacă încercăm o analiză ideologică pornind de la vorbirea împestrițată cu slavisme a tânărului Seyidbek în fața grupului de înțelepți având un singur nume: Ihtiyarlar / Bătrânii; grupul renascentist este reprezentat de Gençler / Tinerii, care declară deschis dorința de a cunoaște viața din timpul Hanatului cel liber și bogat pentru a ști cum să-și organizeze viitorul, adresându-se așa către Abdulvetan:
-„Vai! Vă rog să spuneți! Fiecare vorbă a dumneavoastră ne va ajuta pe noi, cei care ne-am rătăcit calea și suntem lipsiți de experiență. Veți fi ghidul, îndrumătorul nostru.”(op.cit.p.56)
Lor, tinerilor, li se adresează personajul renașterii naționale și sociale, Abdulvetan când critică statul dictatorial:
„Abdulvetan: Fiii mei! Întrebările pe care ni le-ați pus sunt cu adevărat cele mai importante. Da, este așa cum ați spus, pregătirea populară este prea rea. În plus, starea întregii țări se află în pericol. Statul care trebuie să se afle în sprijinul insurecției și al revoltei, împiedică cu încăpățânare acțiunea. Revoluționarii nu se lasă de revolte, de bombe, statul crede că a spânzura și a tăia îi este menirea. Unul spune libertate, celălalt spune spânzurătoare, cele două contraziceri creează valuri mari fără de sfârșit. De fapt, este o stare de confuzie, de revoltă perpetuă.” (p.66)
Ca în multe situații din trecut și din epocile mai apropiate, există disputa naționalism și credință, din răspunsul lui Abdulislâm deducem dorința de renaștere totală, națională în primul rând:
„Abdulislâm: Frați întru Islam! Ce înseamnă atâta neștiință, ce înseamnă acest adânc somn? Iertăm acțiunea voastră, figura și privirea, iertăm pe cei care v-au deochiat, cred că vor zace o sută de ani în mormânt și vor deveni figuri apocaliptice. Este mai mult decât un secol de când trăiesc la colț de biblioteci și în praf, este mai mult de un secol de când îmi fac traiul printre mizeriile rău mirositoare și fără minte... Astăzi am remarcat că mă aflu în mijlocul comunității musulmane. Însă, ce păcat că m-am înșelat. Nu pot să văd un frate adevărat, de aceeași credință. Voi nu sunteți credincioși de drept? ” (op.cit.p 20)
Despre traducerile literare ale lui Sabri Ayvazov din limba rusă, priceperea sa în această muncă situându-l alături de Osman Aqcioqraqlî, avem opinii precum cea a academicianului A.E. Krîmski, afirmată încă din acea perioadă. Era epoca în care Ayvazov a tradus fragmente din romanul „Părinţi și copii” de Turgheniev, peste douăzeci de povestiri din opera lui Cehov, a mai tradus în limba tătară crimeeană din operele marilor scriitori clasici ruşi, precum Tolstoi, din alţi mulţi scriitori, dovedind responsabilitate. Totodată, Ayvazov şi-a pregătit elevii şi studenţii pentru cunoaşterea literaturii vest-europene, exemplarele traduse fiind multe („Furtuna”, de Longwellin, drama „Sub semilună”, de Knut Hamsun ).
Personalitate strălucitoare printre intelectualii tătari, Asan Sabri Ayvazov, a fost prins şi el în tragedia epocii cumplite, în anul 1937. El a fost arestat în aprilie al aceluiaşi an, iar în data de 17 aprilie 1938 a fost omorât prin împuşcare.
Despre Güner Akmolla
Poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi a Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, Güner Akmolla a fost profesor de limba română, iar o parte majoră din activitatea sa, literară şi nu numai, se plasează sub semnul interculturalităţii. Provenind dintr-o familie de tătari crimeeni care a dat 8 deţinuţi politici, s-a implicat masiv în recuperarea imaginii unor personalităţi marginalizate sau persecutate de regimul comunist.
A debutat poetic după '89, în limba tătară, în revista Karadeniz. Autoarea a fost distinsă, în 2015, cu premiul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul ce cuprinde poemul eminescian Luceafărul, în trei alfabete şi limbi - română, tătară şi turcă.
Sursa foto: arhiva autoarei
Citeşte şi:
#citeşteDobrogea: Puţină istorie. Epopeea Crimeii
#citeşteDobrogea: Bekir Çoban-Zade, promotor al erei moderne în cultura tătarilor crimeeni
#citeşteDobrogea: Personalităţi tătare în Dobrogea secolului XX (galerie foto)
#citeşteDobrogea: Mehmet Niyazi - poetul naţional al tătarilor crimeeni din România (1878 -1931)
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii