#citeşteDobrogea „Cine cunoaşte Dobrogea o iubeşte pentru totdeauna!” George Vâlsan - 135 de ani de la naştere

Geograful George Vâlsan numea Dobrogea „adevărata Mesopotamie românească", dintr-o nepreţuită admiraţie pentru tot ceea ce va avea să descopere în călătoriile sale prin această provincie. Astăzi se împlinesc 135 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai renumiţi geografi români, membru al Academiei Române la doar 35 de ani (1920), care s-a format profesional la universităţile din Bucureşti, Berlin şi Paris, unde i-a avut maeştri pe Titu Maiorescu, pe Simion Mehedinţi, pe Emmanuel de Martonne, iar apoi s-a afirmat ca profesor la universităţile din Iaşi (1916), Cluj (1919) şi Bucureşti (1929), fiind singurul geograf care a predat la toate cele trei mari universităţi ale ţării. De asemenea, a fost preşedinte al Societăţii Etnografice Române şi director al Institutului de Geografie din Cluj, pe care l-a înfiinţat şi în jurul căruia s-a constituit o şcoală geografică românească de prestigiu, fiind la acea vreme „cel mai bun Institutu din ţară, fapt recunoscut şi de dl. E, de Martonne” (Balaur, 1935).
 

 
A fost un savant adevărat, cu preocupări în numeroase domenii: geografie fizică, geografie istorică, geografie umană, etnografie, toponimie, poezie, dar cu înclinare evidentă către geomorfologie, în cadrul cărora a publicat 34 de studii şi articole, la care se adaugă 20 de cărţi didactice, cursuri universitare, lucrări de metodologie geografică şi 18 publicaţii cu diferite subiecte ştiinţifice.
 
Ca profesor, a ţinut cursurile de geografie fizică şi geomorfologie, ultimul fiind predat pentru prima dată la noi în ţară. Cursul de geografie fizică l-a prezentat şi la Facultatea de litere în anul preparator, profesorul sacrificându-şi o parte din timpul necesar introducerii studenţilor în geografie propriu-zisă, pentru a prezenta principiile de bază în viaţa şi educaţia morală a tinerilor care vin la facultate pentru a-şi face o meserie şi un viitor. De remarcat că principiile morale de viaţă pentru întărirea sufletului şi a trupului date de profesorul George Vâlsan acum mai bine de 100 de ani sunt valabile şi în prezent.
 
A iubit mult meseria de dascăl, căreia i s-a dedicat întreaga viaţă, şi în această calitate de dascăl i-a iubit mult pe tineri, pe studenţi, cărora s-a străduit mult să le dea o educaţie aleasă, să fie disciplinaţi, corecţi, adică să formeze adevărate caractere, aşa cum arată doamna Elena Teodoreanu când prezintă crezul lui George Vâlsan în „Îndrumări studenţilor în geografie” (2017): „învăţământul are obligaţia să asigure studierea şi stăpânirea temeinică de către elevi şi studenţi a limbii române, cunoaşterea literaturii, istoriei şi geografiei patriei, cultivarea dragostei pentru patrie şi lărgirea orizontului de cultură generală. De asemenea, trebuie să asigure cunoaşterea istoriei, a geografiei universale, a tot ceea ce este mai valoros în cultura şi civilizaţia omenirii”.
 
Profesorul a trăit doar 50 de ani, din care ultimii 18 au fost încercaţi de o cruntă suferinţă, apărută în urma accidentului de tren de la Ciurea. Chinuit de boală, apăsat de gânduri, profesorul Vâlsan, format la şcoala raţiunii, cu mai bine de 10 ani înainte de a muri, în 1925, începea să-şi pună mai serios problema sufletului, regăsirea liniştii, a păcii sufleteşti pierdute, aşa cum îi mărturiseşte cărturarului şi prietenului său de suflet G.T. Kirileanu.
 
În final, ilustrăm cu una din poeziile sale, un rezumat plin de nostalgie al vieţii, la sfârşitul ei, poezie ce ilustrează simţul responsabilităţii lui, dar şi speranţa că frământările sale morale şi duhovniceşti vor primi odihna meritată:

Și-apoi, când sfârşit, plin de rane
Mi-oi fi străbătut calea aspră
Și când voi fi tras peste lume
Cu slaba-mi putere o urmă,
Atunci, aplecat sub povara
Răspunderii faptelor mele,
Cu fruntea brăzdată, dar mândră
Veni-voi eu singur la Tine
Privind încordat înspre lumea
Frumoasă şi bună din urmă
Spre lumea ce-atât am iubit-o
Striga-voi spre Tine cu râvnă
Popas al uitării depline:
Cuprinde-mă-braţe, Părinte,
Vreau pacea ce mi se cuvine.

 
Sursa text: Buletinul Societăţii de Geografie din România – Filiala Vrancea. Anul 2018/nr. 1: „Profesorul George Vâlsan – îndrumător peste veacuri al tinerei generaţii”, autori Elena Teodoreanu, Ovidiu Gaceu
 
Sursa foto: Facebook Liceul Teoretic George Vâlsan Făurei