#citeșteDobrogea Demiterea unui profesor de la Seminarul Musulman din Medgidia în perioada interbelică

 
În perioada interbelică a fost mediatizat un caz al unui profesor al Seminarului demis de conducerea ministerului. Nu erau foarte dese aceste cazuri, deoarece Seminarul beneficia de un corp profesoral destul de stabil, cu personalități marcante atât ale urbei cât și ale comunității musulmane.

Este vorba despre profesorul Niyazi Mehmet Ismail, care predase în timp de opt ani ca suplinitor în cadrul Seminarului Musulman din Medgidia, iar în anul 1922 fusese demis de direcțiunea ministerului. Între timp, profesorul fusese inspectat la recomandarea Ministerului Cultelor și Artelor, fără a mai solicita aprobarea seminarului.
Locul profesorului de limba turcă fusese luat de învățătorul din Bazargic, Abduraman H. Mustafa, demis la rândul său în anul 1913. Acesta nu renunțase la ideea de a reveni pe postul de profesor de limba turcă și pentru a reobține postul îl acuza pe Mehmet Niyazi că nu satisfăcuse stagiul militar, că nu avea studiile în regulă și că trebuia să fie demis.
 
Profesorul M. Niyazi a dus în apărarea sa o serie de argumente printre care dovada satisfacerii stagiului militar și diplomele de studii. Mai mult, directorul Seminarului,  Arsenescu, îl aprecia foarte mult pe profesorul Niyazi și considera că nu sunt motive întemeiate pentru a fi înlocuit.



Cu toate aceste argumente, ministerul l-a înlocuit din fucția de profesor, numind în locul acestuia pe Abduraman H. Mustafa. Situația era foarte dificilă pentru renumitul profesor care fusese lăsat fără venituri în mijlocul iernii, mai mult având și o fiică grav bolnavă, pentru care căuta tratamente la Râmnicu Vâlcea, la medici cunoscuți. Ordinul de suspendare din funcție, sosise în ziua înmormântării fiicei profesorului, NagieNiyazi, adâncind și mai mult nemulțumirea acestuia și revolta față de nedereptatea care i se făcuse.

Comunitatea musulmană din oraș a protestat împotriva acestei nedreptăți, la care s-au alăturat parlamentarii musulmani din județele dobrogene, conducerea muftiatului musulman, prefectul județului Constanța, asociația seminariștilor musulmani, din care făceau parte foști elevi ai renumitului profesor.

La aceste presiuni venite din partea acestor instituții și a persoanelor fizice, profesorul a fost reîncadrat în funcție din data de 1 aprilie 1922. Nu i s-a admis să fie inspectat prin inspecție specială pentru a deveni titular al instituției, motivând diverse regulamente. Nu i se acordase această calitate, deoarece se invoca că nu fusese absolvent al Seminarului, dar în cazul altor profesori nu se ținuse cont de acest aspect, fiind inspectați și primind calitatea de titulari ai instituției.

Directorul instituției, profesorul Arsenescu, preciza într-o minută adresată ministerului că numai profesorii disciplinelor religioase trebuiau să fi urmat un seminar musulman, în cazul celorlalți nefiind obligatorie îndeplinirea acestei condiții.
De asemenea, i se imputa faptul că nu deținea calificare pentru caligrafie, geometrie și alte 3 "regnuri ale naturii", dar acestea nu îl împiedicau să predea disciplina Limba și literatura turcă, fiind absolvent al școlii normale superioare din Constantinopol, cu gradul de eminent.

Aducând aceste argumente și dovezi în favoarea pregătirii sale, profesorul recomanda să fie numit titular imediat, fără a mai susține inspecția specială, pe care o considera o formalitate, pentru a primi astfel o răsplată pentru întreaga activitate depusă și pentru nedreptatea făcută în momentul demiterii sale. Dorea să fie numit în același timp cu profesorul SabriRefiVuap.
Dacă acest lucru nu urma să se realizeze profesorul urma să renunțe la catedră și să își caute altă slujbă. Din fericire pentru seminariști, profesorul a rămas la catedră în continuare și a contribuit la formarea altor promoții de seminariști.

În concluzie, putem spune că un profesor renumit precum Mehmet Ismail Niyazi, considerat poetul național al tătarilor, a avut un moment de cumpănă în cariera sa didactică, fiind foarte aproape să își piardă catedra, în urma unor neînțelegeri și imixtiuni în treburile seminarului, venite din partea ministerului, care s-a dovedit depășit de situația prezentată.
Bibliografie selectivă:
A.N.R., Fond MCA, dosar 107/1922.
 
Despre Adrian Ilie:

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:

#citeșteDobrogea:O scrisoare a profesorilor Seminarului Musulman din Medgidia, adresată ministrului Dimitrie Gusti