Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
13:47 22 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (II). Liga Culturală și rapoartele din Constanța și Tulcea

ro

15 Oct, 2020 00:00 4090 Marime text
 
Astăzi este binecunoscută legătura de suflet pe care Nicolae Iorga, pe atunci doar secretarul Ligii Culturale (n.a. din 1919 devine președintele societății) a avut-o cu pitoreasca localitate prahoveană Vălenii de Munte. Istoricul născut la Botoșani a ajuns în acest frumos orășel în 1907, la invitația unui cumnat și s-a îndrăgostit imediat și pentru totdeauna de locul acela. Un an mai târziu, el a cumpărat aici o casă atestată în 1832 și care aparținuse unei familii de dregători condusă de polcovnicul Panca. Iorga a renovat casa și s-a mutat efectiv în ea în 1910, urmând să o țină ca reședință de suflet timp de trei decenii, până în 1940, anul asasinării sale.
În 1908, la Vălenii de Munte, el înființează tipografia societății „Neamul Românesc”, unde aveau să iasă de sub tipar numeroase lucrări memorabile.
 
În 1912, înaintea întrunirii anuale naționale organizată de societate, este editată la tipografia din Vălenii de Munte lucrarea „Pentru Congresul din Constanța al Ligei Culturale – Rapoarte și Informații publicate de Comitetul Central”. În această serie de rapoarte întocmite de secțiile din întreaga țară le consemnăm și pe cele din județele Constanța și Tulcea.
 
Așa cum am menționat și în articolul anterior, secția Constanța era condusă la acea vreme de medicul Alexandru Tălășescu, președinte, și de geograful și profesorul Nicolae Orghidan, secretar.
Darea lor de seamă relevă numeroasele probleme cu care se confruntau într-un tărâm multi-etnic, în care ideile de promovare a unității culturale și identității naționale românești nu fuseseră încă pe deplin clarificate. Din raportul celor doi reiese lipsa de interes pentru problema culturală, manifestată de mulți dintre românii care locuiau în orașele dobrogene. Chiar și așa, demersul Ligii adusese și unele rezultate pozitive, ce aveau să fie fundația unor realizări ulterioare mult mai importante.
 
Iată câteva fragmente desprinse din raportul secției Constanța: „Secția noastră a continuat și anul acesta să lucreze cu multă stăruință... Dacă rezultatul obținut nu este totuși mulțumitor, aceasta se datorește în bună parte împrejurărilor excepționale în care ne aflăm în acest oraș cosmopolit, în care marea majoritate a elementului românesc, angajată în lupte meschine de interese josnice, privește la acțiunea idealistă a Ligii, în cazul cel mai bun, cu indiferență.”
 
Se menționează în continuare activitățile derulate, în ultimul an, de secția Constanța. Printre acestea este prezentată „punerea bazei” unei biblioteci publice pentru care s-au cumpărat cărți în valoare de 500 de lei, precum și elemente de mobilier. Conducerea secției își manifestă dorința de achiziționa pe viitor mult mai multe cărți „având convingerea că o bibliotecă publică este una din necesitățile de căpetenie ale orașului nostru”.
 
Aflăm de asemenea și probleme privind înființarea de noi secții pe raza județului Constanța: „S-a înființat secție nouă la Hârșova. Cu toate încercările noastre de a întemeia secțiuni de-ale Ligei și în celelalte orașe ale județului, Mangalia, Medgidia, Cernavoda, totuși, până în prezent, nu am ajuns la niciun rezultat”.
 
Se menționează în darea de seamă și că pe data de 17 decembrie 1911, la Constanța, „...a avut loc un festival, dat cu concursul domnilor Vasile Pârvan, profesor universitar care ni-a ținut o conferință, Ștefan Octavian Iosif și I.V. Soricu (n.a. Ion Urs Soricu), cari au citit din poeziile domniilor lor, precum și al domnișoarei V. Mihail, care a executat două bucăți la piano... Corul catedralei de sub conducerea domnului I. Baston a cântat mai multe cântece...”. Se menționează expres că această serbare din 17 decembrie 1911 fusese realizată cu un venit de 504,85 lei.
Calendarul cultural deja finalizat mai cuprindea sărbătorirea zilei de 24 ianuarie, spectacole de muzică corală și poezie, precum și alte evenimente de gen.
 
Darea de seamă a secției din celălalt județ dobrogean, Tulcea, scoate în relief aceleași probleme legate de interesul populației: „Încasările merg destul de greu din cauza puținului interes ce-l dau românii de pe aici pentru scopurile Ligei. Am tipărit carnete a 100 de file fiecare și le-am distribuit în satele românești din județ”.
 
În ceea ce privește activitățile derulate de secția Tulcea, enumerăm câteva dintre cele mai importante: o „excursiune” pe Dunăre (contra-cost, s-a obținut un venit de 129 de lei), un festival artistic cu artiști de la București (venit realizat – 158,40 de lei) și o conferință ținută de istoricul Vasile Pârvan.
 
Mai aflăm următorul lucru din darea de seamă tulceană: „S-a destinat un fond pentru a publica o broșură populară despre Dobrogea, din punct de vedere istoric și al stării actuale, cu referințe speciale asupra desvoltării românismului aici. Broșura va fi înaintată spre aprobare Comitetului Central (n.a. al Ligii), apoi tipărită și răspândită gratuit în județ”.
 
Raportul tulcean a fost semnat de președintele secției N. Tomșa, secretarul Nicolae Dunăreanu și de casierul Apostol. D. Culea.
Dunăreanu este pseudonimul literar al lui Nicolae Perju-Ionescu, scriitor născut la Galați, cu studii la Iași și profesor timp de zece ani (1906-1916) în vechiul Aegysus (Tulcea). Este autorul a numeroase și valoroase opere despre Deltă și oamenii săi: „Chinuiții”, „Răsplata”, „Nuvele și schițe”, „Din împărăția stufului”.
 
Cel de al treilea semnatar al raportului tulcean este un ialomițean de origine (din Sudiți), pedagog de excepție, inspector cultural și director în Ministerul Instrucțiunii Publice, care între anii 1911-1912 a lucrat și ca institutor în orașul Tulcea. Înainte de toate, el este autorul a numeroase articole, a unor antologii, a unor manuale și mai ales, creatorul unei cărți minunate despre tărâmul dintre Dunăre și Mare: „Cât trebuie să știe oricine despre Dobrogea, Trecutul – Prezentul – Viitorul” (1928).
 
Apostol D. Culea a fost un apropiat al lui Nicolae Iorga și mai ales al lui Dimitrie Guști, creatorul sociologiei românești.
În 1912, la vârsta de 30 de ani, Culea era pedagog la Tulcea, un oraș considerat uimitor de numeroase personalități românești și care îl surprindea și pe președintele Ligii Culturale, Nicolae Iorga.
 
Iată mai jos câteva dintre impresiile lui Iorga, cu ocazia primei sale vizite în Tulcea, înainte de Primul Război Mondial. În cartea „România cum era până la 1918. Moldova și Dobrogea” marele istoric ne relatează: „Aceasta este Tulcea. A fost odată schelea (n.a. schelă portuară – amenajare portuară pentru ancorarea vaselor) turcească din Nordul Dobrogei și cel mai însemnat dintre orașele acestei peninsule formate de Dunăre și Mare. Turcii aceștia care leagă la ponton funiile ce opresc vaporul, cari duc pe umerii lor osoși sacii și scândurile, erau atunci stăpâni aici. Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Crucea bisericilor scânteie pretutindeni. Bulgari, lipoveni, greci, alături de românii stăpânitori, își împart banul și cârmuirea. Oastea poartă fesuri dar nu mai duce lupta în numele și în norocul celui mai mare și mai nou dintre profeți. Corăbiile cu pânze s-au înecat în vârtejurile petrecerii timpurilor, și vapoarele de astăzi... se strică mai greu și stau mai puțin, răspândind belșugul... Tulcea are liceu românesc, școli, cluburi bulgare, spioni ruși, politiciani liberali și conservatori, dar nu și șosele care să ducă la dânsa, ci abia străzi și lumină”
 
Cu ocazia vizitei sale în acest oraș cosmopolit, Iorga constată că localitatea stă destul de prost la capitolul identitate, cultură și spirit românesc. În deceniile ce vor urma, situația se va schimba însă în bine...
 
(Va urma)
 
 
Bibliografie
 
Nicolae Iorga – Liga Culturală (în anexă – Date istorice din viața Ligii Culturale, culese de Barbu Theodorescu), București, 1930, extras din revista Boabe de Grâu anul 8 nr.1
 
Nicolae Iorga – România cum era până la 1918. Moldova și Dobrogea, București 1940
 
Nicolae Iorga – Drepturi naționale și politice în Dobrogea, Editura Fundației Culturale Regele Mihai I, București, 1913
 
Pentru Congresul din Constanța al Ligei Culturale – Rapoarte și Informații publicate de Comitetul Central, Vălenii de Munte, Tipografia Neamul Românesc, 1912
 
Statutele Ligei pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, Noua Tipografie Populară, Bucuresci, 1893
 
Horia Dumitrescu – Nicolae Iorga și Congresul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor românilor, de la Focșani, 1931
 
Ruxandra Predescu – Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte
 
Petre Daiche – Activitatea Ligii Culturale, secția București, între cele două Războaie Mondiale. Articol  apărut în revista Materiale de Istorie și Muzeografie VI, 1968, p.190
 
Adina Boroneanț – Vasile Pârvan și patrimoniul arheologic dobrogean în timpul Primului Război Mondial. Documente în arhiva muzeului național de antichități, articol publicat pe academia.edu
 
Vasile Pârvan – Începuturile vieții romane la Gurile Dunării, București, 1923
 
Vasile Pârvan – Dacia Scythică, Revista Analele Dobrogei nr.2 an 4
 
Vasile Pârvan – Părerile unui trădător de neam, București, 1914
 
Vasile Pârvan – Memoriale, Editura Cultura Natională, București, 1923, cap.I Laus Vitae – Gânduri despre lume și viață la greco-romanii din Pontul Stâng, manuscris publicat pe academia.edu de Justin Lazăr, sursa cimec.ro
 
Anuarul Statistic al României, București, 1912
 
Marius Grec – Vasile Pârvan, omul și savantul (1882-1927)
 
Șerban Dragomirescu – Un cărturar brașovean uitat – Nicolae Orghidan, articol publicat pe site-ul e.antropolog.ro
 
Enciclopedia Română – Tomul II, Sibiu, 1900
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 

 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (I)– Iorga, Liga Culturală și secțiile regionale

 
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari