#citeșteDobrogea Evoluţia numerică a populaţiei Medgidiei la sfârșitul secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX

   

 
Condiţiile fizico-geografice în general favorabile, au înlesnit stabilirea şi evoluţia numerică ascendentă a populaţiei în Podişul Medgidia, şi în general în tot Culoarul Carasu. Dezvoltarea demografică a Culoarului Carasu prezintă unele particularităţi, mai cu seamă în timpul construcţiei Canalului Dunăre-Marea Neagră.

După 1880, până în anul 1930 asistăm la procesul de extindere rurală, când populaţia Podişului Medgidia şi a oraşului Medgidia, este creată pe baza excedentului migratoriu format din curente nedirijate ale populaţiei din Transilvania, Oltenia, Muntenia şi Moldova, la care se adaugă , este drept, mai puțin numeroase și cele de la Sud de Dunăre.

Afluxul de populaţie spre oraşul Medgidia se intensifică până în anul 1874, când numărul locuitorilor creşte la 20.000, lucru cauzat şi de colonizările făcute de autorităţile otomane. Se constată o bună politică demografică a statului otoman, într-un teritoriu slab populat.
Din cauza malariei şi a tifosului populaţia Medgidiei este decimată în 2-3 ani, scăzând în 1877, la 3.000 de locuitori. Scăderea bruscă a numărului de locuitori a făcut ca în 1894, populaţia să ajungă la 2.449 locuitori.  Este posibil ca mulţi dintre aceştia să fi părăsit oraşul şi să se fi stabilit în satele învecinate, pentru a evita pericolul malariei sau să fi plecat în Turcia.

În dinamica populaţiei oraşului Medgidia la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, un rol important îl prezintă migrările din alte judeţe ale ţării sau de la sud de Dunăre, în cadrul procesului de aflux a populaţiei rurale în Dobrogea, atrasă de legile împroprietăririi din acea perioadă, ce determină schimbări substanţiale în structura oraşului.

În anul 1923, la Medgidia trăiau: 5375 români, 5 germani, 93 unguri, 4 ruşi, 92 bulgari, 484 turci, 23 evrei, 176 alte naţionalităţi, în total fiind 6252 locuitori.

O situaţie aproape similară se întâlneşte şi cu prilejul recensământului din 1930, considerat un recensământ de bază în orice studiu demografic, din perioada contemporană.

Mai târziu, în raionul Medgidia în anul 1949, locuiau în mediul urban 6927 bărbaţi şi 6968 femei, în mediul rural 21.836 bărbaţi şi 21.327 femei, iar în anul 1950 în mediul urban 9800 bărbaţi şi 9598 femei, în timp ce în mediul rural locuiau 24.831 bărbaţi şi 24.692 femei.

Se constată o creştere semnificativă a populaţiei atât în mediul urban, cât şi în cel rural, ca urmare a demarării lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră, o investiție pe cât de ambițioasă, pe atât de costisitoare.

În 1948, locuiau în Medgidia 8076 locuitori, iar la finalul lucrărilor Canalului în 1953, se înregistrau 8681 locuitori. Densitatea populaţiei era de 90,32 loc/km².

Valori pozitive semnificative ale soldului migrator se înregistrau la Medgidia – 27 ‰, aici fiind principalul loc de atracţie pentru populaţie. Zona avută în vedere s-a înscris în tipul endodinamic ( sold pozitiv din categoria de peste 3 ‰).

Studiul documentelor vechi şi al recensămintelor populaţiei din anii 1912, 1930, 1941, 1948, relevă o creştere a numărului de locuitori din diferite perioade istorice.    Astfel,  populaţia a crescut de la 2.449 locuitori în 1894 la 6916 locuitori în 1948, Medgidia înscriindu-se în categoria oraşelor mici ca număr de locuitori . După anul 1894  şi până în anul 1948, populaţia oraşului a crescut de 2,8 ori.  Creşterea neînsemnată a populaţiei Medgidiei de la an la an se datorează slabei dezvoltări a funcţiei sale industriale din perioada la care ne referim. Funcția industrială a orașului va atrage muncitori și se va înregistra o creștere semnificativă a populației localității.



Populaţia oraşului a evoluat ascendent în perioada de după recensământul din 1930:

             Românii reprezentau 65,43 % din totalul populaţiei, turcii – 9,37%, iar tătarii – 14,44%. Din punct de vedere confesional se înregistrau 4569 ortodocşi, 16 greco-catolici, 81 romano-catolici, 70 calvini, 18 luterani, 2 unitarieni, 90 armeno-gregorieni, 3 lipoveni, 34 mozaici, 1574 mahomedani, 5 de alte religie, iar 4 nu îşi declarau confesiunea.
             După cum se poate observa, la Medgidia a existat „un Babilon de naţionalităţi colonizate”.
     
Surse bibliografice:                                                                                                                                                                                                   
   
Constantin Brătescu, Două statistici etnografice germane în Dobrogea, în Arh. D., II, 1919.
Idem, Dobrogea Regelui Carol I şi colonizările dobrogene, Tiparul Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1939
George.I. Lahovary, Marele dicţionar geografic al României, I, Bucureşti, 1901
***Minorităţile naţionale din România. 1918-1925, coordonator Ioan Scurtu
Claudia Ilie, Impactul Canalului Dunăre-Marea Neagră asupra mediului, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012
Sabin Samuilă, La population de la Dobroudja, Editeur Institut Central de Statistique, Bucharest, 1939
*** Recensământul din 1930, Institutul de Statistică, Bucureşti, 1931
Atena Herbst –Rădoi, Aspecte geografice privind mişcarea populaţiei Dobrogei, în Studii geografice asupra Dobrogei, Bucureşti, 1967
 

 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Activitatea profesorului Sadîc Duagi în cadrul Seminarului Musulman din Medgidia