#citeșteDobrogea Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (I)

• De la rolul casnic la înalte demnități

 
Timp de mai bine de 13 veacuri, din sec.VII î.H și până în sec.VII d.H, Mica Sciție (Mykra Skythia, Scythia Minor), Dobrogea de astăzi, s-a aflat sub influența marilor culturi ale antichității, greacă, romană și romano-bizantină.
 
Mai întâi, pe meleagurile vestice ale Pontului Euxin au sosit coloniștii eleni (ionieni și dorieni), originari fie din Grecia Mamă (de ex. regiunea Attica, oraș Megara etc), fie din orașele întemeiate în Asia Mică (Milet, Heracleea Pontica). Așa s-au născut Histria (sec.VII î.H), Tomis (sec.VI î.H), Callatis (sec.IV î.H - conform celor mai noi ipoteze acceptate de către specialiști), polisuri care au cunoscut o mare dezvoltare economică. Grecii care au locuit în aceste orașe au controlat viața comercială a regiunii și au influențat masiv traiul băștinașilor geți, alături de care au trăit în pace și în bune relații.  
Din sec.I î.H, odată cu campaniile generalilor Terentius Varro Lucullus (72-71 î.H), respectiv Marcus Licinius Crassus (29-28 î.H), Scythia Minor intră în sfera de control a noii mari puteri mondiale, Imperiul Roman. În sec.I d.H, controlul exercitat de romani devine și mai consistent și se metamorfozează într-o stăpânire militară, politico-administrativă, economică, Scythia Minor devenind oficial parte a provinciei Moesia Inferior.
Stăpânirea romană în Dobrogea antică (stăpânire devenită romano-bizantină din sec.IV d.H) se va menține până în sec.VII d.H, când administrația și armata se vor retrage din provincia devastată, la acea vreme, de marile invazii ale triburilor migratoare.
 
Aceasta ar fi, în doar câteva cuvinte, parcursul istoric de peste 13 veacuri, cunoscut de către Scythia Minor. În seria de articole pe care o deschidem astăzi ne vom concentra însă atenția, nu asupra evenimentelor istorice consemnate în epocile de referință, ci asupra oamenilor care au trăit pe atunci.
Mai mult, vom încerca să studiem, în special, rolul pe care l-au jucat femeile în antichitatea Scythiei Minor. Toate informațiile de acest gen ne parvin prin intermediul descoperirilor arheologice, mai ales, izvoarele epigrafice care ne oferă informații extrem de prețioase. Bineînțeles, pentru a realiza mult mai bine rolul jucat de femei în Dobrogea antică ne vom raporta și la date adunate și din alte provincii ale lumii greco-romane, atât din Europa, cât și din Asia sau din Nordul Africii (Egipt).
 
Începem mai întâi cu societatea grecească... Deși vorbim despre Grecia - patria democrației trebuie să spunem că la vechii elini, femeia nu a avut deloc un rol privilegiat, ba chiar din contră. În  perioada arhaică a civilizației grecești (până în 490-480 î.H), femeia era total exclusă din viața publică și trebuia să fie supusă soțului și dedicată exclusiv rolului domestic privat, având atribuții strict casnice.
Situația începe să se schimbe treptat în epoca elenistică (sec.IV î.H - sec.I d.H) când încep să apară consemnări ale unor femei (din familii ilustre și bogate) ce dețin unele funcții publice. Este vorba despre sacerdoții, despre funcții de mari preotese ale unor culte religioase din panteonul grecesc. Această situație este valabilă pentru marile centre urbane din întreaga lume greacă, inclusiv Histria, Callatis sau Tomis.
 
În epoca stăpânirii romane situația se modifică și mai mult. Pentru femeia romană, grija familiei și supunerea față de soț nu sunt deloc îndeajuns. Multe tinere, educate și din familii sus-puse, încep să își dorească accederea la funcții publice. Așa se întâmplă și în Scythia Minor, unde ele încep să se implice în viața religioasă a cetății, preoția fiind în continuare singura secțiune publică unde li se permite accesul. Nu este însă puțin lucru, pentru că pe această cale, femeile antichității dobrogene reușesc să obțină putere și să aibă un roluri extrem de importante, așa cum se va vedea mai departe.
Le vom regăsi în inscripții, fie ca preotese ale unor diverse culte și temple, fie ca și conducătoare sau membre de seamă ale unor asociații și colegii religioase, care se ocupau de organizarea unor evenimente publice. 
În epoca romană soțiile dețin rolul central în administrarea treburilor casei, guvernării sclavilor, educarea copiilor,așa că este explicabilă dorința lor de a-și dori și mai mult. Uneori, mânate de ambiție, femeia epocii romane își dorește să egaleze (și chiar să întreacă) reușitele obținute public de către predecesorii săi, de către străbuni sau de părinte, ori chiar de către soțul ei.
 
Pentru a se ajunge aici, nimic nu ar fi fost însă posibil, dacă nu ar fi existat exemple. Femeia bogată din Histria sau Tomis nu ar fi avut, probabil, curajul să țintească sus, fără să fi avut vreun model de urmat. Un astfel de model datează chiar dinaintea epocii romane, din perioada elenistică, când spuneam că percepția femeii supuse și domestice a început a se modifica.
 
Astfel, la Atena, în centrul lumii grecești, a fost descoperit un decret onorific, datat anii 214-213 î.H. În el este onorată o anumită "Bakchis Kallatiane (Bakchis din Callatis), fiica lui Philos (n.a. sau a lui Philites)". Aceasta, plecată din orașul ei natal din Scythia Minor și ajunsă tocmai la Atena, este pomenită și lăudată pentru deținerea mai multor funcții, administrative și religioase. Ea este preoteasă a zeiței Agathe Thea, divinitate a norocului și a prosperității orașului (de asemenea Tyche, ulterior, la romani - Fortuna). Această Bakchis, ne spune decretul onorific, deținea poziția administrativă de epimeletria (curator) și pe cea religioasă de hiereia, mare preoteasă. Din acest ultim rol ea avea ca atribuții "prepararea tronului zeiței", "pregătirea altarului", "aprinderea torțelor".
 
Puține erau persoanele, cu atât mai mult femeile, care în timpul vieții ajungeau să fie onorate printr-un decret al Sfatului și Poporului Atenei. Iată însă că Bakchis din Callatis a reușit acest lucru iar ea a devenit un model de urmat pentru femeile educate ale provinciei sale natale...
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Annamaria-Izabella Pazsint - Between Oikos and Polis: The life of women in Istros, Tomis and Callatis (6th century BC – 4th century AD)
Tsirigoti-Drakotou - Greek honorary decree for Bakchis, daughter of Philites of Kallatis, epimeletria of Agathe Thea, 2006
Mihaela Iacob – Moesia Inferior între Orient și Occident
ISM I, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.I (Histria și împrejurimile), culese, traduse și comentate de Dionisie M. Pippidi, Editura Academiei RSR, București, 1983
ISM II, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.II (Tomis și teritoriul său), culese, traduse și comentate de Iorgu Stoian, indici – Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR, București, 1987
ISM V, Inscripțiile din Scythia Minor, vol.V (Capidava – Troesmis – Noviodunum), adunate, traduse, comentate, indici – Emilia Doruțiu Boilă, Editura Academiei RSR, București, 1980
Nicoleta  Mivu - Ritualuri feminine domestice și private în antichitatea greco-romană
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Cum era prezentată Dobrogea într-un ghid britanic de călătorii, în 1854?