#citeșteDobrogea Intrarea în posesia Dobrogei, conform unor documente de epocă
#citeșteDobrogea: Intrarea în posesia Dobrogei, conform unor documente de epocă
06 Feb, 2024 17:00
ZIUA de Constanta
3540
Marime text
- Dobrogea a fost râvnită de românii de dincolo de fluviu, pentru potențialul său economic și poziția sa geostrategică importantă, fiind în posesia lui Mircea cel Bătrân, dorită de Vlad Țepeș și de Mihai Viteazul, care au încercat să o recupereze cu ajutorul sabiei.
După participarea României la războiul ruso-turc, autoritățile române urmau să preia teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, de la guvernatorul rus M. Beloțerkovici, care avea reședința la Tulcea. Cu toate că Armata Română participase la operațiunile militare ale conflictului ruso-turc, preluarea provinciei se realiza cu întârziere, iar reprezentanții țarului tergiversau acest lucru tot mai mult.
La 29 noiembrie 1878, Nicolae Catargi, prim delegat al Comisiei pentru luarea în posesie a Dobrogei îi transmitea lui Mihail Kogălniceanu, Ministrul Afacerilor Străine, o telegramă prin care îl informa cu privire la luarea în stăpânire a Dobrogei.
În telegramă exista informația potrivit căreia se preluau de la guvernatorul rus, serviciile și arhivele. O problemă deosebită a fost legată de încasările către visteria provinciei. Instalarea serviciilor de telegraf s-a realizat cu dificultate, după solicitarea aprobării superiorilor guvernatorului rus.
La 29 noiembrie 1878, Nicolae Catargi, prim delegat al Comisiei pentru luarea în posesie a Dobrogei îi transmitea lui Mihail Kogălniceanu, Ministrul Afacerilor Străine, o telegramă prin care îl informa cu privire la luarea în stăpânire a Dobrogei.
În telegramă exista informația potrivit căreia se preluau de la guvernatorul rus, serviciile și arhivele. O problemă deosebită a fost legată de încasările către visteria provinciei. Instalarea serviciilor de telegraf s-a realizat cu dificultate, după solicitarea aprobării superiorilor guvernatorului rus.
Trecerea serviciilor și a telegrafului în stăpânirea autorităților române s-a realizat după aprobarea generalului Todlehen, comandantul armatei țariste și a baronului Stuart, ministrul plenipotențiar rus. După preluarea acestor servicii, a existat o oarecare tensiune la Sulina între armata română și comandantul militar rus, aplanată ulterior.
Existau și mici neânțelegeri cu privire la anumite venituri încasate la Constanța, care nu puteau fi justificate de administratorii ruși. Un delegat al Ministerului de Finanțe urma să se ocupe cu deslușirea acestor probleme financiare. Fiecare delegat al comisiei urma să prezinte ministerului de care răspundea procesele verbale de constatare a primirii serviciilor și inventariarea dosarelor, pentru a fi arhivate.
Generalul C. Anghelescu urma să asigure securitatea frontierei de sud, instalând armata în comunele aflate în apropierea graniței, conform unor ordine date de Ministerul de Război.
Toate telegramele trimise în această perioadă urmau să fie suportate de la bugetul de stat, pe baza unor chitanțe justificative. Toate documentele care au fost predate de fostul guvernator rus, urmau să fie puse la dispoziția statului român, îndosariate și legate.
Totodată, se amintea de repatrierea fără nicio plată a 50 de amploiați ( funcționari) români împreună cu familiile lor, cu sprijinul agentului Companiei Danubiene din Ismail, Carl Bohn.
Compania danubiană a contribuit și la instalarea autorităților române în Dobrogea, care a asigurat transportul tuturor amploiaților fără a percepe taxe, la Tulcea. Cei care s-au implicat în această operațiune au fost agenții companiei, Iohan Metaxa și Anton Biclussih, căpitanul vaporului Pesta.
Se recomanda decorarea celor doi cu ordinul de Cavaleri ai Stelei Române, pentru serviciile aduse României.
Delegatul Nicolae Catargi va fi desemnat primul guvernator al Dobrogei, ocupându-se îndeaproape de buna organizare a provinciei proaspăt preluate de la autoritățile țariste.
Conchidem prin a spune că preluarea Dobrogei a reprezentat o misiune dificilă pentru cei însărcinați să realizeze acest lucru, datorită faptului că se loveau de rezistența celor care regretau regimul otoman sau vremelnica stăpânire țaristă.
Arhiva MAE, fond Războiul de independență, vol. 101.
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citește și:
#citeșteDobrogea Serviciul sanitar al marinei în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii