#citeșteDobrogea Învăţământul constănţean în perioada interbelică

Autorităţile locale şi cele centrale au conlucrat pentru modernizarea sistemului educaţional din Constanţa. An de an numărul şcolilor s-a înmulţit, ca urmare a creşterii demografice înregistrată în localitatea de la malul mării.



În anul 1878, exista o singură şcoală primară, iar în 1924 existau 8 şcoli de băieţi, 5 şcoli pentru fete şi 8 gradiniţe (grădini de copii).

Odată cu trecerea timpului numărul şcolile secundare s-a mărit. Dacă în anul 1897, exista un singur gimnaziu în oraşul Constanţa, ce avea patru clase, în perioada interbelică exista un liceu de fete, un liceu de băieţi, o şcoală normală de băieţi şi o şcoală normală de fete, un seminar, o şcoală superioară comercială şi o şcoală navală.

Ion Costacea a fost unul din cei mai cunoscuţi dascăli ai oraşului. Din anul 1893 a fost numit sub-director şi instructor militar la Şcoala Normală din Constanţa şi institutor la Şcoala nr.1 de băieţi din Constanţa, devenind director al acesteia din 1898. Experienţa acumulată îi va permite să ocupe postul de revizor şcolar al judeţului începând cu data de 9 octombrie 1903.


Ioan Titorian a deţinut funţia de director al Şcolii de băieţi nr.2 din Constanţa. În anul 1882, devine institutor la Şcoala nr.1 de băieţi "Principele Ferdinand" din Constanţa. Aici îşi va desfăşura activitatea până în 1893. De la această dată va deveni institutor la Şcoala de băieţi nr.2, deţinând şi funcţia de director al acesteia. A condus această instituţie şcolară vreme de 28 de ani, fiind decorat cu "Răsplata muncii", clasa a II-a.

Virgil Andronescu şi-a pus amprenta asupra învăţământului particular constănţean, fiind profesor şi director al Liceului particular din Constanţa. În anul 1879 a fost numit profesor la gimnaziul din Constanţa, unde preda Limba română şi Limba latină. În perioada 1899-1900 va deţine şi funcţia de director. Începând cu anul 1901, prin ordin al Ministrului cultelor a fost împuternicit să înfiinţeze un Institut, ce avea şi un curs de liceu particular cu trei secţiuni şi cu o Şcoală superioară comercială. Din anul 1903 institutul va înfiinţa şi un muzeu comercial, ce avea dreptul de a întreprinde acte de comerţ prin intermediul elevilor şi al absolvenţilor cursului comercial. Practica era elementul care contribuia la pregătirea viitorilor absolvenţi.
În 5 ani de funcţionare Institutul a furnizat pieţei muncii, 53 de absolvenţi cu bacalaureat şi 41 diplomaţi şi absolvenţi ai cursului comercial superior.
În calitate de consilier local şi primar, a acordat o atenţie deosebită învăţământului, îndeosebi în perioada interbelică.



În anul 1920, la Constanța lua ființă Școala Copiilor de Marină, prima treaptă a Institutului Maritim, ce a funcționat până în anul 1928. Un absolvent al acesteia a fost cunoscutul scriitor Geo Bogza,  un iubitor al mării, al călătoriilor și al Dobrogei.

De la 1 octombrie 1928, în baza Decretului nr. 2.066, Institutul maritim s-a unit cu Şcolile de mecanici şi electricieni rezultând Şcoala de specialităţi ale marinei, având ca scop pregătirea de maiştri militari de specialitate. În cadrul Şcolilor de specialităţi ale marinei funcţionau Şcoala copiilor de marină, Şcoala elementară, Şcoala de brevetaţi şi Şcoala submaiştrilor. Comandantul Diviziei de mare a fost Vasile Scodrea.

În anul 1938, potrivit ordinului Ministerului Apărării Naţionale nr. 1.812, Şcoala de specialităţi a marinei a luat denumirea de Şcoala de submaiştri de marină.

Putem conchide prin a spune că învăţământul constănţean a fost organizat în perioada interbelică, la nivel preşcolar, primar, gimnazial, liceal atât sub formă teoretică, cât şi sub cea a şcolii comerciale şi a şcolii care pregătea viitoarele cadre ale marinei comerciale şi militare române.
 
Surse bibliografice:
***Albumul dobrogean pe anul 1911
Th. Ionescu, Constanţa şi Tekirghiolul, Ghid ilustrat din 1924, Institutul Grafic "Albania", Constanţa,1924
Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, Tipografia Regală, București
V. Helgiu, Şcoala primară din Dobrogea în curs de 40 de ani (1879-1919), în A.D., I, 2, 1920
Vasile M. Kogălniceanu, Dobrogea. 1879-1909, Editura Librăriei Socec &C-ie, Bucureşti, 1910
Grigore Dănescu, Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Constanța, Tipografia și Fonderia de Litere Thoma basilescu, București, 1897


Despre Adrian Ilie:

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.


Citește și:

#citeșteDobrogea: Utilaje folosite, forţă de muncă implicată şi costuri ale lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră