#citeșteDobrogea Prima formă de asociere a breslei scriitoricești din România - Societatea Scriitorilor Români
28 Apr, 2022 00:00
28 Apr, 2022 00:00
28 Apr, 2022 00:00
ZIUA de Constanta
2258
Marime text
- La 28 aprilie 1908, lua ființă Societatea Scriitorilor Români
În urmă cu 114 ani, pe 28 aprilie 1908, avea loc, la Bucureşti, adunarea de constituire a Societăţii Scriitorilor Români (S.S.R.).
Breasla scriitorilor din România reunea atunci peste 200 de reprezentanți din întreaga țară, președinte fiind ales poetul şi publicistul Cincinat Pavelescu.
Sub această denumire, S.S.R. a funcţionat până în martie 1949. Ultimul său președinte a fost Victor Eftimiu. Prin fuziunea S.S.R. și a Societății Autorilor Dramatici, a apărut, în același an, actuala Uniune a Scriitorilor din România, condusă, în ultimii 17 ani, de criticul Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei Române.
Primele încercări de a crea organizații de scriitori în România datează încă din anii 1820. Începutul propriu-zis se face cu Asociația Literară Română din 1848, dar aceasta are viață scurtă. O Societate Literară Română a fost fondată în 1866, transformată în Societatea Academică Română și ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile științei, culturii și artei.
Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 și a fost pusă în funcțiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăți i-a avut ca președinte pe Mihail Sadoveanu și ca vicepreședinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul președinte, Emil Gârleanu, a obținut recunoașterea SSR ca „Persoană morală”. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu.
În timpul primului război mondial, SSR a funcționat în refugiu la Iași. În perioada 1926–1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu, ales an de an, timp de șapte ani consecutiv. A fost, în opinia istoricilor literari, cea mai bună perioadă a S.S.R.
După 1944, s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri, epurări etc. Conferința de fuziune între S.S.R. și societatea Autorilor dramatici din martie 1949 marchează înființarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior „din R.S.R.”, devenită Uniunea Scriitorilor din România, în 1990.
Sursa foto: historia.ro
Citește și:
#Dobrogea Digitală: Uniunea Scriitorilor din România, la 72 de ani de la înființare. Remarca batjocoritoare a lui Nicolae Ceaușescu (1977)
Breasla scriitorilor din România reunea atunci peste 200 de reprezentanți din întreaga țară, președinte fiind ales poetul şi publicistul Cincinat Pavelescu.
Sub această denumire, S.S.R. a funcţionat până în martie 1949. Ultimul său președinte a fost Victor Eftimiu. Prin fuziunea S.S.R. și a Societății Autorilor Dramatici, a apărut, în același an, actuala Uniune a Scriitorilor din România, condusă, în ultimii 17 ani, de criticul Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei Române.
Primele încercări de a crea organizații de scriitori în România datează încă din anii 1820. Începutul propriu-zis se face cu Asociația Literară Română din 1848, dar aceasta are viață scurtă. O Societate Literară Română a fost fondată în 1866, transformată în Societatea Academică Română și ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile științei, culturii și artei.
Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 și a fost pusă în funcțiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăți i-a avut ca președinte pe Mihail Sadoveanu și ca vicepreședinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul președinte, Emil Gârleanu, a obținut recunoașterea SSR ca „Persoană morală”. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu.
În timpul primului război mondial, SSR a funcționat în refugiu la Iași. În perioada 1926–1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu, ales an de an, timp de șapte ani consecutiv. A fost, în opinia istoricilor literari, cea mai bună perioadă a S.S.R.
După 1944, s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri, epurări etc. Conferința de fuziune între S.S.R. și societatea Autorilor dramatici din martie 1949 marchează înființarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior „din R.S.R.”, devenită Uniunea Scriitorilor din România, în 1990.
Sursa foto: historia.ro
Citește și:
#Dobrogea Digitală: Uniunea Scriitorilor din România, la 72 de ani de la înființare. Remarca batjocoritoare a lui Nicolae Ceaușescu (1977)
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii