#citeșteDobrogea Prospecţiuni geologice la Canalul Dunăre-Marea Neagră

 
Pentru a realiza o lucrare precum Canalul Dunăre - Marea Neagră au fost necesare lucrări complexe, ce au demarat încă din anii 1938, 1939 şi 1940, când au fost ridicate studii, topografii, hidrografii, foraje. A fost organizată cariera Ovidiu şi a fost deschisă cariera Năvodari şi Luminiţa. De asemenea, s-au făcut pregătiri pentru exploatarea carierei Piatra şi Cogea Bair.

Au fost făcute exproprieri de terenuri. Digul de larg urma să măsoare 930 ml. Digul de sud, avea lungimea de 200 ml. Liniile ferate necesare însumau 36 km, iar şoselele construite sau refăcute măsurau 12 km. Podurile necesare erau în număr de cinci, iar liniile telefonice măsurau 40 km. Dragajele se cifrau la 350.000 mc.
Dotarea cu utilaj pentru prospecţiuni geologice şi foraje a fost de 41.962.000 lei, aceasta trebuind să fie realizată în ţară. Nu a fost realizat acest lucru din lipsă de materiale, în special a tubajelor. Studiile hidrografice s-au ridicat la suma de 8 milioane lei, în timp ce lucrările de plantare şi pepiniere s-a cifrat la 27 milioane lei, programul fiind realizat în totalitate. Profilele transversale vor fi din 500 în 500 de metri şă se vor executa câte 34 foraje. Adâncimea acestora în profilele transversale se fixează după următoarele considerente:

• sectorul Cernavodă – Carieră – cota fundului – 10 m,
• sectorul Carieră – Portul Taşaul – cota fundului – 15 m.

Pe traseul canalului din Valea Kara-su în profilul transversal situat din 3 în 3 km, până la suprafaţa  rocilor de bază. Lucrările topografice de triangulaţie au fost realizate pe circa 40.000 ha. Au fost realizate nivelmente de precizie pe întreaga lungime a canalului, între Cernavodă şi Midia, determinându-se 70 puncte de reper cu referire la punctul 0 al mării, din portul Constanţa. Planurile de situaţii ale oraşelor Cernavodă, Medgidia, Poarta Albă şi Năvodari, în suprafaţă totală de 1 200 ha, a fost realizat la scara 1: 1000. S-au determinat coordonatele şi înălţimile tuturor punctelor de foraj. Lucrările au demarat la 26 aprilie 1949, fiind prevăzute a continua până în 1955.
 
Vor fi executate lucrări hidrografice în zonele porturilor A ş i B şi în lacul Siutghiol. Lucrările geotehnice, au fost executate, în urma realizării a 610 foraje mecanice, pentru nivelul hidrostatic al apelor subterane, reprezentând 18.600 ml şi 890 foraje manuale reprezentând 17.800 ml.
Au fost realizate 40 puţuri şi 5 tranşee experimentale la Satu Nou, pe Valea Kara-su, la Nazarcea, la Valea Neagră, pe plaja de la Năvodari, la Cernavodă, sub dealul gării. Aceste prospecţiuni au fost realizate în perioada 1 mai 1949 - 15 iunie 1949. O importantă tranşee de probă a fost la km 41+500 (Valea Adâncă), care se săpa în argile şi nisipuri apţiene, în anii
1950-1951.
 
În lunile mai-iunie 1949, au fost executate un număr mare de foraje şi puţuri de-a lungul canalului. Volumul total al sondajelor manuale şi mecanice a fost de 6.166 ml. Din comisia care a studiat posibile trasee ale canalului au făcut parte: N. Maslov, D. Prociuhan şi K. Pestovschi. Inginerii sovietici au făcut parte din comitetele ştiinţifice, ce aveau în vedere studierea traseului Canalului.
S-a discutat alegerea unor variante favorabile, fiind studiate în laboratoare peste 1000 de probe de argilă şi nisipuri din diferite zone şi straturi.
 
A fost adoptată soluţia variantei cu un bief, construcţia ecluzei în scări, soluţie care nu se potrivea structurii terenului, fiind mai costisitoare cu 23,6 miliarde lei, iar traficul canalului ar fi suferit o micşorare cu 20%. Viteza de trecere a convoiului de vase se mărea de la 8 la 13 ore.
 
În 1952, a fost elaborat studiul scurtării termenului de dare în exploatare a Canalului Dunăre - Marea Neagră. Forajele experimentale şi cele mecanice s-au realizat în proporţie de 141,8%, prin executarea a 1608 ml. Lucrările de laborator au fost realizate în proporţie de 81%.
 
Putem conchide prin a spune că pregătirea demarării lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră a fost temeinică, laborioasă, punându-se accentul pe lucrări de laborator, pe executarea unor foraje, a studierii terenului, a structurii interne a acestuia şi a traseului ce urma a fi străbătut.
 
 
^{Surse bibliografice:}
S.J.A.N.C., Fond Direcţia Generală a Canalului Dunăre –Marea Neagră (1949-1953), Dosar 20b/1950.
Ibidem, Dosar 904/1942
Ibidem, Dosar 1/1949, vol. II
Ibidem, Dosar 912/1949
Ibidem, Dosar 20b/1950, vol. X.
 
S.J.A.N.C.,, Fond Sfatul Popular Raional Medgidia, Dosar 7/1953
 
Idem,, Fond Primăria Medgidia, inventar nr.140
Adrian Ilie, Claudia Ilie, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2011
 
Despre Adrian Ilie
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Profesor - Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.
Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Mustafa Ismail Ali - ascensiune și decădere (galerie foto)