#citeșteDobrogea Remember George Pruteanu, la 12 ani de la dispariție. „A asculta manele e degradant ca și a te scobi în nas cu degetul până la cot”

Lingvistul, omul de televiziune, jurnalistul, criticul literar, traducătorul și nu în ultimul rând politicianul George Pruteanu părăsea această lume pe 27 martie 2008 în urma unui infarct miocardic, la vârsta de 60 ani (împliniți pe 15 decembrie 2007).
Este cel mai bine cunoscut pentru emisiunea „Doar o vorbă «săț-i» mai spun", pentru Legea Pruteanu și pentru criticile aduse divertismentului de proastă calitate și manelelor.


Potrivit propriului său site (la ora actuală inactiv), nu a fost membru al PCR, iar în noiembrie 1996 s-a înscris în PNȚCD, partid pe care l-a părăsit în martie 1998. Doi ani mai târziu, în februarie 2000, s-a înscris în PSD, iar din septembrie 2003 a fost membru PRM.


A urmat cursurile facultăților de litere din Iași și București, la secția franceză-română, și și-a dat doctoratul în filosofie. Până în 1989, a lucrat că lector universitar şi, în paralel, ca ziarist (domeniul cultural) în presă cotidiană, apoi ca redactor în presă literară: Convorbiri literare, Cronică, Contemporanul. Activitatea principală a fost critică literară: din 1972 (cu nesemnificative întreruperi) a deținut rubrici fixe săptămânale de cronică literară.
 A fost secretar de redacție la săptămânalul „Expres”, șeful secției de cultură și publicist-comentator la „Evenimentul Zilei” și redactor șef al săptămânalului „Acum".


În calitate de conferențiar universitar a predat la: Școala Superioară de Jurnalistică (1991-1999), la Universitatea Ecologică (1997-1999), la Universitatea „Hyperion“ din București (1996-prezent), la Universitatea „Andrei Șaguna“ din Constanța (din 1996, astăzi Facultatea de comunicare și științe politice îi poartă numele), la Universitatea „Banatul“ din Bistrița (2000-2001), la Universitatea „Spiru Haret“ din București (2002-2008).


A fost realizator al emisiunii TV „Doar o vorbă «să-ți» mai spun“ la Tele 7 abc (180 de episoade: 8 februarie-8 august 1995), apoi la Pro TV (365 de episoade: 15 septembrie 1995-15 septembrie 1996; apoi, sub denumirea „Doar o vorbă «săț-i» mai spun“, la TVR-1 (722 de episoade: 17 martie 1997-8 martie 1999); pentru această emisiune, a primit de două ori (1996 și 1999) Premiul APTR (Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România) și premiul “Media” (pentru “cinci minute de televiziune”) (1997); emisiunea a fost întreruptă în 1999 la solicitarea puterii politice; reluată în martie 2006, emisiunea a fost din nou întreruptă în iunie 2006.


Din 3 noiembrie 1996, senator (de Constanța); președinte al Comisiei pentru Învățământ și Cercetare a Senatului (1996-1998). Din 26 noiembrie 2000, senator (de Bistrița-Năsăud), vicepreședinte al Comisiei pentru Învățământ și Cercetare a Senatului (până în sept. 2003); de la 1 septembrie 2004, secretar al Comisiei pentru Cultură, Artă și Mass-media a Senatului (până la 28 noiembrie 2004). Prorector al Universității “Andrei Șaguna” din Constanța. Vicepreședinte al ASTRA (Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român) și președinte al Despărțământului Dobrogea al ASTRA. Președinte de onoare al Confederației Sindicale Spiru Haret. Președinte de onoare al Confederației Sindicale Alma Mater. Membru în Consiliul de Administrație al TVR (oct. 2005-mai 2007).


A inițiat și a susținut legea pentru protecția juridică a limbii române, promulgată în formă modificată în 2004, cunoscută sub numele de Legea Pruteanu, care cere ca toate textele publice în limbi străine să conțină și traducerea în limba română.
 
În ultimii ani a militat public de nenumărate ori împotriva „gunoaielor” din industria de divertisment, referindu-se astfel mai ales la programele de televiziune și la manele.
 
Alte diplome, premii: „Omul anului” (1997, pentru „fermitatea cu care apără limba română”); Premiul „Ambasador” (1997, pentru „poziția în apărarea demnității naționale”); „Diploma de Onoare a Societății Academice Hyperion” (1997, pentru „contribuția deosebită adusă la propășirea idealurilor culturale”); Medalia de aur și Diploma de excelență a Fundației „Andrei Șaguna”.


Critic literar, eseist, traducător (din și în franceză, din italiană: Baudelaire, Nerval, J. Renard, Eminescu, Dante ș.a.). A tradus „Infernul” de Dante Alighieri. Cronici literare (în rubrici fixe) din 1970; în ultimii ani, la Dilema.
A susținut un an (1998-1999), în Sala de Concerte a Radiodifuziunii, ciclul de conferințe (radiodifuzate) „De la marea literatură la marea muzică”.
Rubrici fixe înainte de 1989: „Cronica literară”, „Oameni de cuvânt”, „Găuri negre în Galaxia Gutenberg”, „Dialoguri în bibliotecă”.
Rubrici fixe după 1989: „Veto", "Cărțile săptămânii", "Gogomănii și gogorițe", "Cronica literară de tranziție", “Politica de luni”, “Exasperanțe”.


Cărți: „Petru Dumitriu: Pactul cu diavolul” (Ed. Albatros-Dalsi, 1995); „Partidul și partida – atitudini politice” (Ed. Dalsi, 2000); „Cronica unei mari dezamăgiri – O istorie mediatică” (Ed. Instititul European, 2000); „Feldeința călinesciană – studiu monografic” (Ed. Andrei Șaguna, 2001); „Elemente esențiale de tehnică mediatică” (Ed. Andrei Șaguna, 2002); „M. Sebastian sub vremi” (Ed. Dalsi, 1998, colab.); „Cazul Eminescu” (Ed. Paralela 45, 1999, colab.); „Iosif Sava, Radiografii muzicale” (Ed. Polirom 1996, colab.); „R. Ressler: Vînător de ucigași” (Ed. FFPress, 1993, traducere)


Un aprig critic la adresa manelelor, George Pruteanu afirma: „Manelele de azi aparțin subculturii, (in)culturii triviale, de mahala, de golănie, de derbedeism siroposo-lubric. Ele coboară nepermis de jos ideea de «muzică» și alterează profund gustul tinerelor generații. Cei care le prizează cu «plăcere», cu «vibrație», cu «voluptate» (nu cu oroare sau cu stupefacție) nu pot fi, în fondul lor, decât niște subdezvoltați spiritual, orice ar mima la suprafață. După opinia mea, a asculta manele e degradant ca și a te scobi în nas cu degetul până la cot. Nenorocirea e că mijloace puternice de informare în masă (deci de influențare în masă, deci de formare în masă) difuzează = legitimează asemenea gunoaie nocive. De aici începe crima-în-masă împotriva spiritului. Ca o televiziune să distribuie în sute de mii de cămine așa ceva, e o netrebnicie, un cinism care are ca efect, pe termen relativ scurt, îndobitocirea, mitocanizarea, grobianizarea progresivă a nației române”.


Pe youtube puteți vedea un fragment dintr-o întâlnire între George Pruteanu și doi reprezentanți ai acestui gen, în cadrul emisiunii „Nașul”, de la B1 Tv.


De asemenea, AICI puteți citi o serie de articole scrise de George Pruteanu de-a lungul vieții.


Sursa foto: Facebook George Pruteanu



Citește și:

Vadim Tudor Pruteanu este o pierdere personala foarte dureroasa

Constănțenii își protejează limba