#citeșteDobrogea Situația Medgidiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (I)

În timpul războiului, edil al orașului a fost Gheorghe Rotaru (1941-1944), de profesie avocat, prin implicarea căruia se colecta suma de 60.000 lei pentru sprijinirea familiilor celor căzuţi în timpul rebeliunii legionare ( 21-23 ianuarie 1941), înaintată Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, la 15 februarie 1941, fiind singura comună urbană din judeţ, care a făcut această colectă publică, fapt pentru care primarul a fost decorat cu medalia „Brevetul Recunoştinţa” şi medalia „Conducătorul”, din partea generalului Ion Antonescu.
O altă colectă a fost destinată familiilor soldaţilor români căzuţi în Basarabia, în iulie 1941, suma predată autorităţilor la 7 august 1941, fiind de 172.515 lei.
    La 21 februarie 1941, la Uzina de apă îşi desfăşura activitatea Andrăşescu Andrei, ce avea profesia de mecanic şi fusese numit în funcţie la 1 decembrie 1933, în timp ce la Uzina electrică lucrau Abdurazac Şefchi, mecanic numit la 1 noiembrie 1935, când se înfiinţa uzina, Zachir Ismail, ajutor-mecanic, numit la 1 ianuarie 1936 şi Împăratu Ion, electrician, numit la 1 februarie 1938, ce lucrase anterior la Fabrica „Postavul” din Bucureşti, din anul 1927.
    Posturile declarate vacante în cadrul Primăriei, erau publicate în presa locală şi se organizau concursuri cu tematică stabilită. Primarul era cel care de fiecare dată, semna anunţul de angajare.     
     În anii 1942-1943, din Consiliul local făceau parte preot Teodor Voineagu, colonelul Golgoteanu, comandantul garnizoanei, Constanţa Petrovici - medicul oraşului, dr. Schneider – medic veterinar, Traian Popovici, Manole Ioan - Comandantul Poliţiei, Mircea Dragomirescu, profesor de muzică, Theodor Mihuţescu – pretor al Plasei Medgidia, Ioan Ţugui, Ionescu Ilie şi Ştefan Popa.
 În aceiaşi perioadă este amintit în documentele Primăriei, ca urmare a faptului că executase anumite lucrări la localul acesteia, tinichigiul Ţuţuianu Ion Dumitru, născut în 1910, ce domicilia pe strada Ovidiu, nr. 14, fiind lăsat la vatră caporal şi care se declara apolitic.
    La 13 mai 1942, Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Administraţiei Locale îşi oferă serviciile pentru a întocmi planul de sistematizare a oraşului, prin Institutul Aerofotogrametric de pe lângă Secretariatul de stat al aerului.
La 30 iulie 1942, în şedinţa de consiliu a Primăriei Medgidia, în prezenţa primarului Gheorghe Rotaru şi a consilierilor Ioan Vîlcu, Petrovici, Mircea Dragomirescu, M. Peneuş, Traian Petricu, Andrei Avram, Idriş Abdul Gani, Aurel Oancea, D. Rogoveanu, se constata faptul că Uzina Electrică, Baia comunală, şcolile de băieţi şi fete, Seminarul musulman şi Căminul cultural, se aflau într-o bună stare, fiind bine întreţinute.
         Uzina electrică comunală era înzestrată cu un motor de 60 CP şi un generator electric de 40 KW, iluminatul public fiind prezent doar într-o parte a oraşului.
 
Funcţionau trei cantine şcolare la Şcola primară de fete, Şcoala de băieţi nr.1 şi Şcoala de băieţi nr. 2, prin grija autorităţilor locale. Cantinele serveau celor 150 de elevi mâncare caldă, marmeladă şi ceai. Primăria se îngrijea şi de salubrizarea oraşului, gunoiul fiind depozitat în cutii portative, uşor de manipulat, de un serviciu specializat, aflat în subordinea primăriei.
      Se prevedeau în bugetul comunei urbane 1-1,2 milioane lei pentru consolidarea cu tiranţi metalici a Palatului Comunal, construit încă din anul 1893. Probabil, autorităţile locale se gândeau să consolideze construcţia pentru a rezista în faţa unor bombardamente ale inamicilor. Și în Primul Război Mondial, construcția suferise stricăciuni datorate ocupantului bulgar.
 Baia comunală ce data încă din perioada otomană avea repartizate sumele de 350.000 - 400.000 lei, acest lucru demonstrând interesul localnicilor pentru aceasta, dar şi al autorităţilor de a menţine un simbol al oraşului.
     În ceea ce priveşte aprovizionarea oraşului cu făină, aceasta putea să satisfacă cerinţele populaţiei timp de o săptămână, iar primarul făcuse intervenţii la Prefectură pentru a primi sămânţa de grâu de primăvară, depozitată la Banca Populară din Constanţa, de unde primise un răspuns favorabil. De la Institutul Naţional al Cooperaţiei urma să primească 30 de vagoane de porumb.
      În anul 1942, autorităţile locale erau interesate să aprovizioneze oraşul cu apă, să funcţioneze sistemul de canalizare, Uzina electrică să fie dotată cu un al doilea grup electrogen, cu un motor care să dezvolte cel puţin 100 CP şi un generator electric de 60 KW, construirea unui nou abator pentru sacrificarea animalelor mari, împrejmuirea târgului de vite, construcţia de noi locaţii pentru şcoli şi realizarea unor şosele.
Deși războiul atrăsese în vâltoarea sa și România, în primii ai acestuia, în Dobrogea și la Medgidia, viața își urma cursul său firesc, obișnuit. Norii grei se vor abate asupra acestui teritoriu nu peste multă vreme.
    
Surse bibliografice
 S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 2/1922-1943; Dosar 4/1931-1942; Dosar 17/1942,  
Aurelia Lăpuşan, Ştefan Lăpuşan, Medgidia-Carasu, Editura Muntenia, 1996
Dobrogea Jună, 3 august 1936
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria orașului de la 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
Idem, Primarii Medgidiei. Creștini și musulmani, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017
Idem, Aspecte legate de situația Medgidiei în cel ce-al Doilea Război Mondial, în volumul de studii România în focul războiului, Editura Muzeului Marinei Române, Constanța, 2011
 
Despre Adrian Ilie
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Profesor - Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.
Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
  
Citeşte şi: 

#citeşteDobrogea: Castelu - Chiostel, o localitate aflată în drumul călătorilor străini