#citeșteDobrogea Situația Medgidiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (II) (galerie foto)
ro
18 Dec, 2019 00:00 Adrian ILIE 18 Dec, 2019 00:00 18 Dec, 2019 00:00 ZIUA de Constanta 2784După intrarea României în război, prin punerea în aplicare a "planului Barbarossa", locuitorii Medgidiei vor fi afectați în primul rând prin plecarea fiilor urbei pe front. Gândurile erau îndreptate către aceștia.
La 30 noiembrie 1942, în ședința Consiliului comunal se analiza ordinul Prefecturii prin care se propunea schimbarea numelui orașului Medgidia în ,,Brâncoveanu”, ca urmare a propunerii Comisiei de românizare a denumirilor de localități. Unii consilieri propuneau numele „Ardeleni”, pentru a omagia mocanii stabiliți de-a lungul timpului, în urma complexului fenomen al transhumanței. Cea de-a doua denumire va fi însușită de Consiliul Comunei urbane și transmisă Prefecturii Constanța. Măsura nu a fost aprobată și cu siguranță s-ar fi lovit de refuzul populației, obișnuită cu denumirea veche, la care se adăuga și prezența numeroasă a etnicilor musulmani, turci și tătari.
Din Consiliul de colaborare al comunei urbane făceau parte: colonelul Glogoteanu - comandantul garnizoanei, dr. Constanța Petrovici - medicul orașului, Traian Popovici - comandantul pregătirii premilitare și Manole Ioan - șeful comisariatului polițienesc. În februarie 1944, se dispunea pregătirea populației pentru evacuarea din calea frontului. Comandantul Regimentului 40 infanterie Medgidia transmitea superiorilor că populația orașului se afla într-o “stare de calmitate”.
La 23 martie se primeau instrucțiuni de la Prefectură, privind o eventuală evacuare a populației, în maximum șase ore de la primirea ordinului. Cerealele colectate de la populație în locația intitulată „Darul plugarului” urmau a fi depuse la centrele de strângere, iar taurii urmau a fi înfierați cu litera „C”, provenind de la inițiala județului Constanța. Urmau a se înființa brutării, iar în fiecare localitate se organizau echipe ce aveau în vedere prinderea parașutiștilor dușmani. Caii și căruțele erau rechiziționate de la toți locuitorii comunei urbane, iar lăzile cu arhiva Primăriei urmau a fi evacuate către Moldova, având trasate două linii negre.
Reinstalat pentru a doua oară în funcția de primar al urbei, Gheorghe Rotaru (1941-1944) îl informa printr-un memoriu pe prefectul județului Constanța, Alexandru Ignătescu, la 27 aprilie 1944, în care făcea o detaliată prezentare a activității întreprinse în timpul mandatului său:
„MEMORIU. Am ocupat funcțiunea de primar la 26 ianuarie 1941, în urma recomandării unanime a notabilităților din comună consultate în acest scop și în lipsa subsemnatului din localitate. Am acceptat această demnitate atât ca răspuns la chemarea cetățenilor, cât și dintr-un înalt simț de datorie românească, dat fiind împrejurările grele în care ne găseam.
Cea mai apăsătoare și acută problema ce preocupă nu numai această localitate ci întreaga țară – aceea a aprovizionării populației mai ales cu pâine, datorită eforturilor, stăruinților și legăturilor personale cu diferiți proprietari, a făcut ca în acest oraș să nu fie simțită, căci în acest timp nu a existat o zi fixată pentru fabricarea pâinei ca populația să nu aibă acest aliment, cu toate că în vara anului 1941, orașul a găzduit timp de mai multe luni și peste un număr de 2000 de refugiați din Constanța și cu toate că în localitate – prin stabilirea Comandamentului Corpului II de Armată și a Diviziei 9 de infanterie, se mai găseau numeroase familii de ofițeri și subofițeri. Celelalte alimente (carne, zarzavat), au îmbelșugat în tot timpul piața locală, ceea ce permitea nu numai alimentarea multor locuitori ai orașului Constanța, dar și capitala țării. La venirea mea ca primar am găsit străzile orașului desfundate complet din cauza circulației intense a miilor de vehicole și tancurilor armatei germane în trecere spre Bulgaria.
Am refăcut și reparat toate aceste străzi investind până în prezent aproximativ 3 milioane lei. Clădirea Primăriei avariată grav la cutremur a fost reparată și consolidată, necesitând circa 1.800 000 lei. Am amenajat și pus în funcțiune baia comunală. S-au reparat localuri de școli, de asemenea avariate de cutremur. S-au reparat abatorul comunal și motorul Uzinei electrice. S-au plantat cu pueți de salcâmi pentru împădurire o suprafață de 8 hectare teren”.
Primarul Rotaru a pus în funcțiune cantinele școlare, unde serveau masa 120 de elevi. Pentru refugiații care au ajuns în oraș au fost strânse fonduri în valoare de 713.436 lei. Pentru soldații aflați pe front s-au strâns sub egida Crucii Roșii, timp de trei ani, obiecte precum: flanele, pulovere, mănuși, fulare, căciuli, cojoace și piei de animale în valoare de 1 milion de lei.
Primarul a colaborat bine cu autoritățile locale și cu autoritățile militare, punându-le la dispoziție terenuri pentru a fi cultivate cu zarzavat sau a fi pășunate cu vitele. Iluminatul era gratuit și erau reduceri de taxe. Au fost ridicate mari cantități de stuf din balta comunei urbane, fără plată, iar pentru alimentarea cu apă a acestor unități militare, a fost montat un motor ce deservea baia comunală.
Până la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, la 23 august 1944, viața a decurs normal la Medgidia, fără tensiuni. Dovadă sunt măsurile adoptate de administrația locală, cu referire la investiții edilitare și la asigurarea unui trai decent pentru populație. La aceasta se adaugă interesul pentru educația copiilor, prin construirea unor noi școli și asigurarea hranei pentru aceștia. Astfel de măsuri nu se puteau adopta decât în condițiile unui climat pașnic. Asta nu înseamnă că situația era similară și în alte zone. De exemplu, lupte sângeroase s-au purtat de către trupele române la Cotul-Donului și în Kuban, unde au participat și soldați din Medgidia.
În zilele de după 23 august 1944, s-au desfășurat lupte în zona centrală și de nord a Dobrogei pe linia Medgidia - Cernavodă. În noaptea de 23-24 august 1944 au avut loc lupte la Cernavodă și Seimenii Mari, împotriva unor nave germane, ce au forțat trecerea, utilizând armamentul din dotare. La Medgidia, Tortoman și Cernavodă au avut loc confruntări sângeroase în zilele de 27-29 august 1944, pentru controlul asupra liniei ferate și asupra podului de peste Dunăre.
În ziua de 28 august 1944, în zona Tortoman - Medgidia au avut loc confruntări sângeroase, cu o coloană formată din 800-900 de militari germani, care au fost nevoiți în cele din urmă să se predea. Detașamentele germane intenționau să distrugă sistemul de poduri de la Cernavodă, dar au fost anihilate de artileria română. Însuși generalul Tschammer und Osten, comandantul trupelor germane de uscat din Dobrogea, alături de alți 65 de ofițeri, a fost luat prizonier și internat în lagărul de la Cernavodă.
Colonelul Petre Matei, comandantul Regimentului 13 Artilerie, capturează în dimineața zilei de 29 august 1944 500 de inamici, 109 cai, patru camioane, patru căruțe, două bucătării mobile și două motociclete. Nenumărați au fost tinerii din Medgidia ce au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Printre aceștia putem aminti pe Constantin Bleandă, Stoian Cernica, Andrei Costea, Vasile Popa, dr. Haralambie Teodoru, Ștefan Ganea, care au fost decorați pentru faptele lor de vitejie, sau au dat jertfa supremă pentru patrie, precum Dumitru Floroiu, Gheorghe Coman, Ion Caraignat, Vasile Mitu, Reșad Etem, Mihail Toma și Gheorghe Vlad. Alții au fost răniți în război fiind declarați invalizi de război. Unul dintre aceștia a fost Voicu Oprică, un comerciant de vază al orașului.
Până la 29 august 1944, unitățile ruse vor atinge linia ferată Constanța-Medgidia-Cernavodă, iar Primăria va pune la dispoziția unităților sovietice prezente în oraș noi branșamente electrice de la Uzina Comunală Electrică. Medgidia a contribuit la victoria împotriva Germaniei naziste, prin jertfa tinerilor săi și prin participarea la operațiunile militare din perioada 1941-1945.
Surse bibliografice:
S.J.A.N.C., Fond Prefectura Constanța, Dosar 3/1944
Constantin I. Kirițescu, România în al doilea război mondial, vol. I, vol. II, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editua Ex Ponto, 2005
Aurelia Lăpușan, Ștefan Lăpușan, Medgidia-Carasu, Editura Muntenia, 1996
Adrian Ilie, Aspecte legate de situația Medgidiei în cel de-al doilea război mondial, în “România în focul războiului”, Editura Muzeului Marinei Române, Constanța, 2011
Idem, Medgidia în vâltoarea celui de-al doilea război mondial, în “Retrăiri istorice în veacul XXI”, Editura Karta –Graphic, Ploiești, 2016
***Date preluate de la Asociația „Cultul Eroilor”.
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Profesor - Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.
Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citeşte şi:
#citeșteDobrogea: Situația Medgidiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (I)
Galerie foto:
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii