#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XII.2). Bulevardul Elisabeta-construcții emblematice

         În orașul de la malul mării străzile au purtat denumiri diverse de-a lungul timpului. Unele dintre acestea și-au păstrat denumirile chiar și în zilele noastre, iar altele au purtat alte denumiri, unele legate și de existența regimului politic din perioada respectivă sau de personalitatea agreată de regimul respectiv.
Scopul nostru este de a readuce în prim plan strălucirea vremurilor de altădată și farmecul acelor perioade, pentru a nu uita trecutul orașului de la malul mării.
 
Pe Bulevardul Elisabeta au existat câteva construcții emblematice pentru Constanța. În afara Hotelului Carol, despre care am vorbit într-un articol anterior, mai existau alte două construcții importante. În primul rând, este vorba despre Palatul Prințului Sturdza.
Palatul Grigore Sturdza, a fost o clădire frumoasă, a cărui construcție nu a rezistat bombardamentelor din Primul Război Mondial, eroziunii solului și construcțiilor adăugate ulterior, fără a se ține cont de rezistența construcției inițiale.
Palatul prințului Grigore Sturdza a fost construit în anul 1884, în imediata apropiere a Hotelului Carol, pe faleza ce șerpuia spre Golful Delfinilor. Astăzi, pe acel teren este ridicată o construcție nefinalizată, aflată în apropierea Hotelului Palace.
Muzeograful Doina Păuleanu, în cartea sa „Peninsula Misterioasă – Incursiune în istoriile Constanței“ spunea, referindu-se la Palatul Sturdza că „semnatarul planurilor este arhitectul Charles Sanders, stilul este eclectic, integrând elemente neoclasice și orientalizate, iar clădirea care rezultă ocupă o poziție minunată pe malul mării, de-a stânga cu țărmurile Dobrogei care se pierd în zarea depărtării, la dreapta cu tabloul infinit al mării, lângă Hotelul Carol (actualul sediul al Comandamentului Marinei)“.


Palatul a avut mai mulţi proprietari, iar prinţul Grigore Sturza a fost unul dintre aceștia, cum era și firesc. A fost primul proprietar. După anul 1910, proprietarul de atunci, Maria Gheorghiu, a hotărât să extindă clădirea spre partea dinspre vest, cu o nouă aripă. Fără să aibă o consultare a unor arhitecţi profesioniști a decis să supraetajeze imobilul.
Fundaţia realizată de arhitectulCharles Sanders la ridicarea clădirii nu a fost, însă, corespunzătoare solului. Nu s-a ţinut cont suficient de felul cum marea loveşte cu putere în ţărmulConstanţei. Deşi a existat un puternic contrafort pe partea dinspre terasă, s-a produs slăbirea fundaţiei clădirii. Astfel, după Primul Război Mondial, cu fundațiile șubrezite, palatul a fost supus demolării.
Arhitectul Radu Cornescu considera că "palatul a fost refăcut și supraetajat cu un etaj, după ce a fost bombardat în Primul Război Mondial. Apoi a fost construită o extindere a palatului, după ce a fost refăcut, un corp de clădire de patru etaje. Din cauză că a fost supraetajat, fundația Palatului Sturdza nu a mai rezistat, fiind demolat, astfel că a mai rămas doar acel corp de clădire de patru etaje, ce nu mai aduce cu nimic a ceea ce a însemnat acel splendid palat. Mai apoi, prin anii ’70-‘80 și această clădire a fost demolată“.
Prințul Grigore Sturdza, fiul domnitorului Moldovei Mihai Sturdza, domnitor regulamentar în perioada 1834-1849  și-a construit un palat și în București, dar în care nu a apucat să locuiască. Până în 1945, a funcționat ca sediu pentru Ministerul de Externe, fiind deteriorat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, iar ulterior a fost demolat în 1946. Acest palat era considerat bizar de către toți contemporanii vremii, fiind o adevărată pată de culoare în peisajul dâmbovițean al secolului trecut.



Prințul Grigore Sturdza a fost o personalitate controversată a epocii în care a trăit, fiind cunoscut drept beizadea vițel sau Muhlis Pașa.prima denumire a fost legată de faptul că prințul obișnuia să își arate calitățile fizice de excepție, făcând exerciții fizice cu un vițel în spate, iar cea de-a doua având legătură cu faptul că a deținut gradul de general în armata otomană în timpul Războiului Crimeii (1853-1856).
A deținut după 1866, odată cu abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, funcții de deputat sau de senator în Parlamentul României, fiind un rusofil convins. A deținut mai multe palate printre care și Palatul Sturdza de la Cozmești. A fost înmormântat la Mănăstirea Agapia după aproape 80 de ani de viață tumultoasă.



În al doilea rând este vorba despre Sala de cură sau Cursalul. Acest cursal nu era altceva decât o sală de odihnă și de relaxare. A fost construit în 1880 și a funcționat până în 1891, fiind amplasat în apropierea Farului Genovez construit de inginerul Artin Aslan cu banii englezilor și finalizat în 1860. Cursalul era un loc de întâlnire, ideal pentru petreceri. Era construit din lemn și din paiantă, dar era foarte încăpătoare. Exista o sală de dans  și trei săli de lectură unde se putea citi presa.
Fanfara era atracția zonei, iar uneori se organizau seri dansante. Locul era frecventat de localnici și de turiști pentru a beneficia de efectele benefice ale brizei marine. De aceea, era considerată o sală de cură. După 11 ani de funcționare neîntreruptă cursalul a fost dezafectat, fiind distrus în timpul unei furtuni puternice din 1891. Locul de agrement ce servise timp de un deceniu, va fi repede uitat după apariția Cazinoului Comunal. Rămâne în memoria locuitorilor și în presa timpului ca fiind locuri pitorești ale orașului de la malul mării.
 

 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.



Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XII.1). Bulevardul Elisabeta