#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XVII). Cartierul englez și strada Engleză
15 Oct, 2024 17:00
15 Oct, 2024 17:00
15 Oct, 2024 17:00
ZIUA de Constanta
2024
Marime text
Cartierul englez și strada Engleză, istoria străzilor din Constanța
- În orașul de la malul mării străzile au purtat denumiri diverse de-a lungul timpului. Unele dintre acestea și-au păstrat denumirile chiar și în zilele noastre, iar altele au purtat alte denumiri, unele legate și de existența regimului politic din perioada respectivă sau de personalitatea agreată de regimul respectiv.
- Scopul nostru este de a readuce în prim plan strălucirea vremurilor de altădată și farmecul acelor perioade, pentru a nu uita trecutul orașului de la malul mării.
Vă propun un subiect interesant privind prezența englezilor și locațiile deținute de aceștia la malul mării, precum și strada care purta numele etniei venite de peste Canalul Mânecii.
Englezii aflați în relații bune cu Imperiul Otoman au încercat să obțină avantaje din teritoriile unde sultanul Imperiului Otoman le permitea să intervină. Este cazul construirii căii ferate de către societatea britanică Danube& Black SeaRailway cunoscută pe scurt DBSR, care a construit calea ferată ce făcea legătura între Cernavodăși Constanța. Această cale ferată a fost pusă în funcțiune la 4 octombrie 1860, făcând astfel legătura cu portul Constanța.
Acest eveniment a fost extrem de apreciat în epocă, fiind sărbătorit cu fast la Constantinopol. Englezii construiau cu fonduri obținute de la otomani, aceștia fiind colaboratori în domeniul investițiilor din teritoriile controlate. Tehnica pe care o dețineau le permitea acest lucru, dacă stăm să ne gândim la efectul revoluției industriale, plecată chiar de la ei.
Englezii au construit pe lângă calea ferată, gările care deserveau această cale ferată și alte clădiri administrative, aflate în legătură strânsă cu aceasta, precum și alte construcții importante în oraș.
Spitalul Militar organizat de administrația românească s-a instalat într-o clădire a Companiei englezeși care s-a aflat pe Strada Traian. Într-o clădire apropiată afuncționat și Punctul vamal al orașului. În același ansamblu s-a aflat și o Capelă anglicană. Astăzi. nu se mai găsesc aceste clădiri.Strada engleză a existat până la venirea comunistilor la putere fiind desființată ulterior.
Se încadra în secțiunea roșie a împărțirii administrative. G. Alleon, comerciantcu reședința la Constantinopol, va cumpăra în 1897 o casa a Companiei engleze, ce îi va purta numele, fiind localizată pe strada C.A. Rosetti.
Consulatul Englez la Constanța, era reprezentat de Edward Harris, directorul Companiei engleze a căii ferate.
Pe Strada engleză se aflau două case, ambele fiind cu un etaj. Nu existau locuri virane în anul 1885.
În proprietatea Companiei engleze se aflau cele 65 de ha. Proiectul portului a fost abandonat în 1866 după eroarea de gabarit de la Magaziile Genoveze și plecarea lui J.T. Barkley de la conducerea Companiei.
În politica DBSR au intervenit alți afaceriști cu interese privind exportul de cereale, aduse cu trenul.
Intervențialui Ionel Brătianu, ministru la Ministerul Lucrărilor Publice în 1897, a suspendat falimentul luiHallier, iar Anghel Saligny, director în Ministerul Lucrărilor Publice, a conceput etapa dintre 1899-1905, a proiectuluidefinitiv de construcție a portului.
Linia ferată plasată sub baza falezei de vest, nu a funcționat din cauza instabilității terenului, ce se putea prăbuși oricând datorită trepidațiilor..În urma Companiei DBSR care a vândut României în 1882 lucrările realizate, clădiriledin oraș, și echipamentele aduse pentru Linia ferată Cernavoda-Constanța, împreună cuechipamentele cumpărate de România de la Hallier în 1899, au constituit baza materialăpentru inginerul Anghel Saligny, cu care acesta a terminat portul Constanța în anul 1909.
Orașul a devenit o așezare urbană prin construirea până în 1870, a peste 200de clădiri din piatră de către Compania engleză, pe întreg cuprinsul peninsulei orașului și spre Nord. Dincolo de aceste ziduri construcțiileau apărut după 1870, în afara intravilanului.
În anul 1860, mudirul orașului Islam Baba profitând de prezența în oraș a CompanieiDBSR, s-a înțeles cu compania și a contractat cu armeanul Artin Aslan, ofițer francez demobilizat din vremea Războiului Crimeii, căsătorit și rezident în Constanța.
Compania DBSR a rezolvat temporar și problema alimentăriicu apă a orașului, prin amenajarea unor cisterne montate pe vagoane de cale ferată,care transportau apa de la 23 km, din zona Murfatlar. La conducerea Companiei engleze s-a aflat între 1857-1864 inginerul englezJohn TreworBarkley, fondatorul asociației de proprietari din Londra.
John TreworBarkley împreună cu doi frați George și Andrew Barkleyși cu alțidoi colaboratori englezi, Charles Liddellși Charles Gordon Stokes au avut un rol importantîn dezvoltarea modernă a orașului Constanța. După plecarea lui J. T. Barkley de la construcțiile din Dobrogea, geotehnicianulLentonRaff a condus o perioadă construcțiile DBSR, până când a sosit Edward Harris ultimul director al companiei. Edward Harris a fost cel care a încheiat bilanțul Companiei engleze și a participatca reprezentant al Centralei de la Londra la vânzarea-cumpărarea averii companieidecătre statul român.
Direcția Generală a Căilor Ferate Române a preluat în administrare toate clădirile din oraș construite de Compania engleză, și ocupate în intervalul 1882-1896.
Clădirile se aflau pe terenurile cumpărate de Companie în suprafață de 65 ha,aflate în partea de la vest a orașului, delimitate în zona ocupată de Gara veche șiîmprejurimi inclusiv viitoarea stradă Carol până la Zidul roman din Bd. Ferdinand,de strada Traian de la Poarta 3 (Ciupercă), pe strada Traian până în Piața Ovidiu și spre port, de strada Elenă (N. Titulescu), până la statuia actuală a lui A. Saligny.
Clădirile au fost oferite spre vânzare Primăriei orașului, care deși avea mare nevoiede aceste spații, nu a avut banii necesari pentru a le cumpăra. O parte dintre ele au fostînchiriate, parte au fost vândute la licitație.
În Parcul Arheologic actual al orașului s-a aflat o construcție tip conac, care a fost sediul direcției Companiei engleze. Intrarea în clădire se făcea dezaxat față de simetria fațadei, la parter aflându-se holul de intrare cu oglinzi în panouri înalte și cu scara care ducea la etaj. În stânga intrării se afla o sală mare de recepție cu ferestre înalte spre parc, care putea să folosească drept salon oficial de primire sau pentru adunări ori diferite recepții. La etajse aflau patru încăperi pentru birouri deservite de un hol central.Construcția a fost demolată în anul 1963.
Casele Harris I, II și III
În apropierea gării orașului s-a construit Cartierul englezesc, acolo unde s-a instalat personalul Companiei DBSR. Cartierul era compus din două ansambluri separate de clădiri. Primul ansamblu format din 3 clădiri destinate personalului superior și consularaflat la Constanța, care s-a construit pe faleza superioară a portului la sud de gara orașului. Ansamblul celor trei clădiri au fost denumite după numele ultimului directoral Companiei DBSR, englezul Edward Harris. În casa nr. III a locuit consulul Turciei la Constanța, Henry Guarracino.
Al doilea ansamblu s-a aflat pe drumul Tulcei viitoarea stradă Carol (astăzi Tomis) format din 18 clădiri cu parter și etaj tip duplex, înșirate în lungul străzii dela intersecția cu Bd. Ferdinand de la Magazinul Grand, mai departe prin fața Casei Albe până la intersecția cu strada Traian de la Gara veche. Șirul de construcții avea accesul pe ambele laturi.
În acest grup s-a instalat personalul de rangul II al Companiei. Această categorie de personal erau lucrătorii de la Atelierul de reparații material rulant al Companiei, construit pe valea portului (Bd. Marinarilor), dintre care, evreii din Odessa.
Aceste construcții erau prevăzute cu centrală termică proprie, cu un cazan de aburi, care asigura căldurași apa caldă distribuită prin conducte îngropate și izolate, pentru toate construcțiile cartierului englezesc.
Elementele de modernitate pentru oraș vor pătrunde treptat, iar englezii au avut rolul lor în răspândirea acestora.
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
***Constanța multietnică Istorii, case, proprietari, memorii pierdute, București, 2021
Despre Adrian Ilie:
Licențiat ș imasterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director dinanul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța / ȘcoalaGimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie / Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" peanul 2017, conferit de Societatea de ȘtiințeIstorice din România.
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XVI). Comercianții Constanței și locațiile în care își desfășurau activitatea
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii