#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXV). Transportul public în orașul de la malul mării

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la transportul pe șine în interiorulorașului. Un proiect privind instalarea unor linii și a unui tramvai în oraș, a fost depus de Nicolae Vasilescu Karpen. Acesta îl depune în 1905, la Primăria Constanța, pentru a fi instalat un tramvai în orașul Constanța. Ulterior, a depus o solicitare ce  a fost înregistrată la Primărie cu nr. 51009/21 iulie1906. Prin acea cerere se solicita obținerea unei sume de 2000 lei, conform contractului, pentru proiectul ce avea în vedere construirea  liniilor de tramvai. În acest proiect se avea în vedere și introducerea iluminatului electric. Traiectul liniei era Bulevardul Elisabeta-Mamaia și avea 8300 metri. Urma să deservească 1500-2000 de călători într-un interval de 4-5 ore. Traseul urma să fie parcurs în aproximativ 20-25 de minute. Trenurile urmau a se succeda la intervale scurte. Vagoanele urmau să fie antifonate pentru confortul cetățenilor și să aibă un mers liniștit. Calea urma să fie cea normală și a vagoanelor, cu boghiuri, cu 50-60 de locuri, cu o viteză de deplasare de maximum 40-50 km/oră. Viteza medie urma să fie de 25 km/oră. Trenurile urmau să aibă un vagon automor și un vagon de remorcă putând transporta 100-120 de călători.
Acest proiect avea în vedere potențialul orașului, existența portului și facilitățile pe care acesta le oferea, investițiile străine  în oraș și dezvoltarea pe termen lung.
Proiectul a primit avizul Consiliului Tehnic Superior și urma să aibă trei linii de cale ferată: de la încrucișarea străzii Română cu Bulevardul Elisabeta, la Băile Mamaia; de la încrucișarea străzii Mangalia cu strada Carol, la Oborul de cereale, prin strada Mangalia șide la Bariera Tulcea, la Abatorul comunal, din Anadalchioi.
Au existat mai multe oferte venite din partea unor firme precum Societatea  Union-Baugesellschaft reprezentată de Gross Bosshardt, care avea sediul pe Lipscani, la nr. 88, precum și cea a lui A. Feldmann, care în 1909, solicita detalii privind concesionarea și exploatarea acestei întreprinderi de către o societate străină.
În anul 1911 se scotea la licitație de către Primărie pentru concesionarea iluminatului electric și tramvaiele automotoare din oraș. Publicațiunea era semnată de primarul localității Titus Cănănău, care fusese inginer la CFR, înainte de a deveni primar la urbei tomitane. Pe publicațiune mai semna și secretarul V. Mastero.

La licitație nu s-a prezentat niciun ofertant, cu toate că fuseseră trimise scrisori de intenție, drept pentru care se organiza o nouă licitație pentru 15 februarie 1912. Nici de această data, nu a fost prezent vreun ofertant, lucru care a determinat primăria să trimită societăților care își manifestaseră intenția de a participa, o scrisoare prin care se solicita o nouă ofertă din partea societăților interesate. Se concesiona vreme de 50 de ani exploatarea iluminatului public și privat precum și construirea și exploatarea de linii de tramvaie electrice sau automotoare, atât în oraș cât și pe distanțele Mamaia, Techirghiol și Anadalchioi. Aceste prevederi se regăseau în Înaltul Decret Regal nr. 2411 din 19 aprilie 1912, după aprobarea în Parlament, în cele două Camere.
Va fi concesionată exploatarea și darea în funcțiune către societatea Ganz din Budapesta, prin adresa ministrului de interne cu nr. 3857 din 9 mai 1912.
C.F.R. a transmis o adresă către Primăria Constanța, semnată de directorul Alexandru Cotescu, prin care se ceda linia ferată Constanța – Mamaia, iar pentru linia Constanța -Techirghiol se contracta executarea terasamentelor și a podețelor în limita sumei de 126.808 lei.



Primăria Constanța reprezentată de inginerul Nicolae Vasilescu Karpen, va monitoriza execuția lucrărilor, fiind însărcinat direct de către primarul Titus Cănănău, prin contractual nr. 5737 din 19 iulie 1912.
 
Putem conchide prin a spune că a existat un interes crescut al autorităților de a moderniza orașul și de a introduce iluminatul public și transportul pe linii în interiorul urbei.
 
 
 
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 47/1911
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 54/1907
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 45/1906
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 45/1912
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
***Dobrogea.Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, București, 1928
 
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXIV). Transportul public în orașul de la malul mării