#DobrogeaDigitală George Sarry, o viață de poveste

 
Astăzi, George Sarry împlinește 93 de ani.

Cunoscut cititorilor ZIUA de Constanța grație volumului „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, comentat pe larg în paginile ziarului nostru, venerabilul memorialist s-a născut pe 8 ianuarie 1928, la Constanţa, într-o vestită familie cosmopolită, exponentă a clasei de mijloc interbelice.

Cu un tatǎ de origine greacǎ (frate cu celebrul jurnalist Constantin N. Sarry,) și o mamă englezoaicǎ, având încă 8 frați, George Valentin Istrate Sarry a fost educat de mic în spiritul valorilor fundamentale, al dragostei de patrie și al iubirii de familie.
Viața sa e o poveste, iar cartea-document, unde și-a mărturisit parcursul plin de provocări și învățăminte, se citește cu mare interes, căci e un model de autenticitate, credință, omenie profundă și seninătate în acceptare.

După perioada atroce petrecută în temniţele și lagǎrele comuniste de exterminare, unde a fost obligat să-și petreacă întreaga tinerețe, Sarry a emigrat în Canada. S-a stabilit în provincia Québec, unde trăiește și azi, împlinit, în mijlocul unei familii frumoase.
În cele 267 de pagini ale memorialului său, bogat ilustrat, cititorul are ocazia să descopere un personaj de o modestie fără egal, trecut prin incredibile experiențe de viață, dar care a ales să le trăiască demn și smerit, să le alchimizeze și să întrevadă comorile din oameni sau din situațiile cu care a fost nevoit să se confrunte.
Pentru această zi aniversară, din volum său – un veritabil testimonial al puterii de supravieţuire şi al forţei nebănuite pe care o are viaţa, indiferent de ororile trăite - am ales să cităm evocarea pe care George Sarry o face nașterii și copilăriei sale la Constanța:
 
„În septembrie 1927, tata vinde afacerile și proprietǎţile și se întoarce în ţarǎ, la Constanţa, orașul natal. La sosirea în gara Constanţa este întâmpinat de trei fraţi și douǎ surori cu familiile lor. Totuși, Louise izbucnește în lacrimi. Când soţul ei, Dumitru, o întreabǎ de ce plânge, Louise îi rǎs punde: cum sǎ nu plâng, când surorile tale îi scuipǎ pe copiii noștri? Louise nu cunoștea obiceiul locului, anume acela de a-ţi exprima admiraţia pentru ceva frumos, scui pându-l ca sǎ nu-l deochi. Dupǎ ce Dumitru i-a explicat obiceiul românesc, a încetat sǎ mai plângǎ. Multǎ vreme dupǎ sosirea lor, Louise a continuat sǎ scuipe la rândul ei când vedea copii sau chiar adulţi, fie cǎ erau, fie cǎ nu erau de admirat. O fǎcea doar așa, din politeţe. Pânǎ când Dumitru i-a explicat din nou cǎ nu trebuie sǎ scuipe pe oricine. Situaţia noastrǎ a fost una excepţionalǎ. Trei luni dupǎ sosirea în ţarǎ, Dumitru Sarry este angajat ca inginer la Uzina Electricǎ din Constanţa. La 8 ianuarie 1928 vede lumina zilei George Valentin Istrate Sarry (subsemnatul). În luna aprilie sunt botezat în sala cinematografului Tranulis1, al cǎrui proprietar era o rudǎ a familiei Sarry. La botez au fost invitate toate personalitǎţile orașului Constanţa deoarece fratele cel mare al tatǎlui meu, Constantin N. Sarry, era direc torul și proprietarul ziarului local Dobrogea junǎ și era cunoscut în tot orașul. În acest ziar a fost publicatǎ, cu opt luni înainte, știrea privind sosirea familiei Sarry din Anglia. A fost un eveniment impor tant despre care a vorbit tot orașul.

Botezul meu a fost public și am avut trei nași: George, Valentin și Istrate. La 21 august 1931 s-a nǎscut sora noastrǎ, Ema Caliopi. Acum suntem nouǎ copii, inclusiv Ted și Stanley, șase bǎieţi și trei surori. În 1934, Ted se întoarce în Anglia, la Bristol, iar in 1936, Nicu îl urmeazǎ și el în Anglia. Stanley este angajat ca secretar la Consulatul Englez din Constanţa. Sora noastrǎ, Chrisanti, era bolnavǎ de la naș tere și așa a rǎmas toatǎ viaţa ei.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

În 1939 termin cele patru clase primare și tatǎl meu mǎ înscrie la Liceul Comercial. Tot în același an izbucnește cel de-al Doilea Rǎzboi Mondial. Fratele meu, Stanley, pǎrǎ sește România, împreunǎ cu tot personalul diplomatic de la Consulatul Englez. La fel soţia lui Stanley și fiul lor. În ce mǎ privește, îmi continui școala. Și chiar dacǎ în clasele primare fusesem elev bun, acum, la liceu, nu-mi dǎdeam silinţa deloc. Primul an l-am trecut cu mare efort din partea mea, dar urmǎtorii trei ani, am absolvit numai graţie faptului cǎ numele meu era Sarry. Cum am spus mai sus, unchiul meu era o personalitate și cunoscut de toatǎ lumea intelectualǎ din Constanţa. Așa treceam clasa. Întotdeauna aveam media cea mai micǎ și eram ultimul din cei care treceau clasa. Când tatǎl meu a vǎzut cǎ nu-mi place cartea, nu m-a lǎsat sǎ continui. Hotǎrârea tatǎlui meu sǎ nu mai continui liceul, nu numai cǎ nu m-a decepţionat, dar chiar m-a bucurat.

România s-a aliat cu Germania și eram în rǎzboi contra rușilor. Aveam trupe germane în Constanţa, rușii bombardau Constanţa zi și noapte. Bateriile antiaeriene germane care erau plasate deasupra silozurilor din port și în jurul Constanţei nu încetau sǎ riposteze. De fiecare datǎ când suna încetarea alarmei, cu un grup de bǎieţi de vârsta mea ieșeam pe stradǎ și culegeam schije cǎzute de la proiectilele antiaeriene germane care explodau în aer în timpul bombardamentului. Aceste schije le vindeam la fier vechi unde aveau mare cǎutare și le vindeam foarte ușor. În curtea noastrǎ sǎpasem tranșee sub formǎ de „N“. Aici în timpul bombardamentului ne refugiam cu întreaga familie și stǎteam pânǎ auzeam încetarea alarmei. În aceste tranșee depozitasem o cǎruţǎ de pepeni cumpǎratǎ de tata de la ţǎrani. În șanţul sǎpat ca adǎpost era destul de rǎcoare chiar ziua când era foarte cald, era motivul pentru care pusesem pepenii aici.

Începuserǎ lipsurile și apǎruserǎ cozile la magazinele de alimente și brutǎrii. Dimineţile ne sculam la douǎ–trei, luam un scǎunel fiecare și ne așezam la rând la brutǎrie sau la vreun magazin care mai avea alimente. Fiind mulţi în familie, erau multe guri de hrǎnit, dar și mulţi care ședeam la rând, așa cǎ puteam cumpǎra aproape cât ne trebuia. Cât privește carnea însǎ, dacǎ exista, o lua armata germanǎ. Cu timpul și pâinea începuse sǎ se schimbe. Au început sǎ amestece fǎinǎ cu mǎlai, pâinea cântǎrea la fel, însǎ era mai micǎ și mai grea. Nu au trecut nici douǎ luni și au început sǎ amestece cartofi cu fǎinǎ. Și asta nu ar fi fost chiar grav, dar au început sǎ raţionalizeze pâinea: douǎ sute cincizeci de grame de persoanǎ de pâine pe baza cartelelor care se introduseserǎ în toatǎ ţara. Fiecare cetǎţean, de la mic la mare, avea cartelǎ. Cum am spus, carne nu era, ulei sau grǎsime de gǎtit foarte rar. Fratele nostru, Alecu, avea porumbei de rasǎ și pentru cǎ nici pentru ei nu aveam destule grǎunţe, tata a început sǎ taie patru pe zi și astfel aveam carne pentru ziua respectivǎ. Mie nu mi-a trebuit sǎ-mi spunǎ cineva ce sǎ fac; cum se lumina de ziuǎ, pe unele strǎzi pustii ale orașului erau porumbei sǎlbatici și cum eram bun cu praștia, profitam de aceastǎ scurtǎ perioadǎ de timp (de cum se lumina pânǎ începea sǎ circule lumea, circa șaizeci de minute) și reu șeam sǎ vin acasǎ cu doi–trei porumbei vânaţi cu praștia.”
 
 
#citește mai departe în „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry
#„Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”
 #Autor George Sarry 

Dacă în urmă cu 123 de ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: ilustrație din volumul Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate

 
Citește și:

#citeșteDobrogea „Cel mai drag nepot” îl evocă pe Constantin N. Sarry Corespondență din Canada - „Îl am în mintea și în sufletul meu pe unchiul Cociu pentru totdeauna!”, declară George Sarry (galerie foto)