#DobrogeaDigitală Nefericirile „Reginei scriitoare”

Născută pe 29 decembrie 1843, la castelul Monrepos din Neuwied, Regina Elisabeta a României (Elisabeta de Wied) a fost poetă și prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoțit de o importantă sumă de bani. Poetul a refuzat să ridice premiul, profesând opinii antidinastice. Era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu.
A fost supranumită regina scriitoare: a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reședința ei preferată era Castelul Peleș, unde își ținea și biblioteca. A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una din cele mai sărace familii domnitoare din Europa, în clipa când Principele de Hohenzollern a acceptat tronul țării, printr-o serie de reclame tipărite în marile ziare europene de tip „testimonial” pentru mai mulți producători mari de mașini de scris, conform mnlr.ro.
 
Despre destinul celei care va semna cu pseudonimul literar Carmen Sylva puteți citi și în cartea „Familia Regală a României și meleagurile călărășene”, scrisă de Constantin Tudor și Nicolae Țiripan, din care vă prezentăm, astăzi, la o zi de când s-au împlinit 177 de ani de la nașterea Reginei, un fragment.
 

„Când a devenit principesă de România, avea 26 de ani. Era înaltă şi bine făcută, cu ochi albaştri şi nesiguri. Fiind fiica prinţului de Wilhelm de Wied şi a principesei Maria de Wied, avusese parte de o educaţie strictă şi severă după binecunoscutul model german, din care nu lipseau corecţiile făcute cu ajutorul cravaşei. Astfel firea ei vioaie s-a transformat într-una timidă şi meditativă, fiind aplecată către studiu.
Principesa Elisabeta a avut parte de o educaţie aleasă şi cu toate că nu a excelat în studiul ştiinţelor, ea a dat dovadă de un adevărat talent în domeniul învăţării limbilor străine, vorbind cu uşurinţă engleza, franceza, italiana, rusa şi mai târziu româna. A călătorit în Franţa, Italia, Rusia – la Moscova şi în Sankt Petersburg, unde mătuşa sa era Mare Ducesă. A luat şi lecţii de desen şi avea un talent literar dezvoltat, ea publicând mai târziu sub pseudonimul Carmen Sylva. Copilăria ei nu a fost dintre cele mai fericite şi asta din cauza suferinţei în care era înconjurat castelul de la Neuwied, mama sa fiind bolnavă adeseori, la fel ca tatăl şi fratele ei mai mic – de care se va desparţi prematur. Era silitoare din fire si i-a plăcut mult învăţătura, dar la fel de mult îi plăcea să-i înveţe pe alţii, astfel că îşi dorea să fie învăţătoare, mai ales că nu mai spera să se căsătorească. Sensibilitatea, educaţia ei riguroasă precum şi originalitatea, spontaneitatea ei au făcut-o să fie o regină aparte, o figură uneori neînţeleasă şi controversată, dar plină de farmec.
Nu putem şti care au fost motivele care au determinat-o pe Elisabeta să accepte a fi soţia lui Carol – căci nu a fost vorba de dragoste la prima vedere, după cum a recunoscut chiar principesa în scrierile sale de mai târziu – dar un rol important l-a avut discuţia purtată cu Carol, în care acesta îi povestea despre România, trezindu-i curiozitatea atât de vie a acestei firi visătoare.
Când Elisabeta a venit la Bucureşti, în noiembrie 1869, ştia, probabil, câteva cuvinte în românește. După un deceniu, în anul 1878, începea tălmăcirea versurilor lui Eminescu în limbi de mare circulaţie ale lumii. Este autoarea a mai bine de cincizeci de volume proprii, a unor traduceri din versurile populare româneşti şi a unor poezii de Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu în sunetele altor limbi. Regina Elisabeta a tradus cărţile lui Pierre Loti sau Paul de St. Victor în germană şi a tradus multe lucrări din germană în limba română. (...)
 

CITEȘTE INTEGRAL  CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

Dar cea mai mare problemă a cuplului princiar era faptul ca nu reuşeau să aibă un copil, care să fie și moştenitor al tronului. După reglementările Constituţiei din 1866, moştenitorul tronului trebuia să fie neapărat de sex masculin. Însă la 8 septembrie 1870 principesa aduce pe lume o fetiţă, care va fi botezată în rit ortodox, Maria. Ea va fi deosebit de precoce din punct de vedere intelectual și de o mare drăgălăşenie. Dar acest copil, care a înseninat viaţa lui Carol şi a Elisabetei, se va stinge din viaţă la vârsta de patru ani, datorită unei epidemii de scarlatină care a bântuit capitala. Funeraliile care au avut loc au fost fastuoase. Moartea prematură a copilului mult aşteptat a adus o distanţă între cei doi soţi, instalându-se între ei o mare tăcere.
Speranţa că vor avea un copil, mai ales un moştenitor la tron, sa diminuat considerabil odată cu trecerea anilor, ceea ce a dus, în cele din urmă, la desemnarea lui Ferdinand ca moştenitor al tronului.
Acesta era fiul lui Leopold, fratele lui Carol, şi avea pe atunci doar 16 ani, fiind un tânăr timid, blond cu ochii albaştri, cunoscut în familie ca Nando. Tânărul, pasionat de botanică, nu se arăta prea interesat de tronul României. El va fi adus la Bucureşti unde va sta sub supravegherea strictă a unchiului său şi unde va începe lecţiile de limba română. (...)
După trecerea la cele veșnice a soțului său, Regina Elisabeta a petrecut cea mai mare parte a timpului la Palatul Episcopal și Regal de la Curtea de Argeș, ctitorie a Familiei Regale, asemenea unei maici.
Fără Carol I, Regina se simțea, cumva, între lumea pământească și cea veșnică. La 18 februarie 1916, la ora opt şi treizeci de minute dimineaţa, Regina Elisabeta a murit la Bucureşti, în urma unei duble pneumonii. Avea 72 de ani. A fost înmormântată, alături de Carol I, la Curtea de Argeş”.

#citește mai departe în cartea „Familia Regală a României și meleagurile călărășene”

 Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Citește și:

175 de ani de la naşterea reginei-scriitoare Elisabeta a României (galerie foto)