#DobrogeaDigitală - „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian Inventatorul Zaven Boiagian şi destinul unei familii greu încercate

Cercetător de prestigiu, un exemplu pentru tinerii de azi, Zaven Boiagian era mândru că este armean şi se străduia să contribuie prin tot ce întreprindea la afirmarea istoriei şi culturii micii comunităţi armene din România. Biografia acestui intelectual de marcă se găseşte în primul volum al triadei, „Armeni de seamă din România” semnată de publicistul Simion Tavitian.



 

„Zaven Boiagian, poreclit Toto, s-a născut la 26 iulie 1922, în Turcia. La vârsta de trei luni, părinţii săi, Kevork şi Hermina, s-au refugiat în România, stabilindu-se în oraşul Constanţa.
Tatăl, Kevork Boiagian, s-a născut la Adana (Cilicia), care în timpul primului război mondial a fost «teatrul» unor scene zguduitoare. Coloane de armeni, femei şi bărbaţi de toate vârstele, sub escorta unor ostaşi otomani, iau drumul fără de întoarcere al unui surghiun blestemat. Acest lucru se întâmplă chiar sub ochii lui Kevork Boiagian, care sare în ajutorul conaţionalilor săi, pe unii ajutându-i materialiceşte, pe alţii angajându-i pe şantierele de construcţii ale căilor ferate din Bagdad.


Actul acesta curajos şi plin de demnitate umană este socotit de un tribunal militar al regimului
otoman ca un act de trădare şi Kevork Boiagian este judecat şi condamnat la moarte. Faptele au fost relatate în ziarul «Dunia», care apărea la Istanbul (20 iulie 1920), menţionându-se, totodată, că întreaga avere a «trădătorului» a fost adjudecată de stat. Destinul l-a ajutat pe Kevork Boiangian să scape, acesta reuşind să se refugieze cu întreaga familie în România şi să se stabilească la Constanţa.


Aici, Kevork Boiagian înfiinţează o modernă moară, utilată cu maşini de înaltă performanţă, aduse din Germania, cunoscută sub denumirea de moara «Gloria», care, până la naţionalizarea din 1948, a fost una din principalele furnizoare de făină pentru unităţile producătoare de pâine din oraşul şi judeţul Constanţa. În timpul celui de al doilea război mondial, ea asigura materia primă pentru aprovizionarea armatei române.
Era un excelent conducător şi un mare filantrop, care manifesta o grijă deosebită faţă de lucrătorii întreprinderii. A murit în anul 1946, la vârsta de 65 de ani. Conducerea fabricii a fost preluată de fiul său, ing. Zaven Boiagian.


La naţionalizare, salariaţii au cerut ca Zaven Boiagian să rămână la conducere, având în vedere pregătirea sa şi comportamentul plin de omenie, generozitatea manifestată ca şi de tatăl său, lucru care a fost acceptat. După absolvirea liceului, urmează Facultatea de Electro-Mecanică din Bucureşti, obţinând titlul de inginer. În anul1951 se mută la Bucureşti şi se angajează la IPROIL (Institutul de cercetare, proiectare şi documentare pentru industria lemnului). Aici a lucrat, timp de 35 de ani, ca şef de proiect, până în anul 1986, când s-a pensionat.


Pasionat de tot ce e nou, cu certă vocaţie pentru cercetare, Zaven Boiangian devine autorul unor importante inovaţii în vederea obţinerii unor produse chimice (proteine şi cleiuri sintetice), la Combinatele din Piteşti, Comăneşti, Suceava, Blaj şi Turnu-Severin.
Tot lui îi aparţine licenţa privind valorificarea coajei lemnului adus la prelucrare din care se obţinea o substanţă chimică pentru fabricarea îngrăşămintelor.


Ţinând seama de valoarea şi însemnătatea invenţiilor a fost trimis pentru documentare şi schimb de experienţă în mai multe ţări precum China, Germania, Polonia, Bulgaria şi Rusia. Avea convingerea fermă că cercetările în acest domeniu vor cunoaşte progrese deosebite în deceniile următoare.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

Pentru contribuţia adusă la dezvoltarea cercetării în domeniul industriei lemnului a fost distins cu numeroase ordine şi medalii.
Între anii 1954-1956 a predat cursuri de mecanică la o şcoală profesională din Bucureşti, iar din 1980 a fost numit profesor, împreună cu câţiva colegi din institut, pentru promovarea unor tineri ingineri. Vorbea curent limbile franceză, italiană, germană şi spaniolă.
Atât în anii studenţiei cât şi mai apoi, ajuns inginer, Zaven Boiagian nu şi-a uitat conaţionalii. A activat, între anii 1946-1951, în cadrul formaţiilor culturale armeneşti din Constanta, fiind iniţiatorul şi sufletul programelor destinate, îndeosebi, tinerilor.
Şi la Bucureşti a desfăşurat o meritorie activitate în cadrul corului Komitas şi în Corala Catedralei armene din Bucureşti.


Are o soră, Irma Boiagian, distinsă ingineră şi cercetătoare în domeniul petrolului, căsătorită cu inginerul Topsacalian şi un frate Avedis. Toţi au emigrat, cu mulţi ani în urmă în S.U.A., stabilindu-se în New York. Nepotul lui Toto, Harutiun Topsacalian, aidoma unchiului, este ataşat de cei apropiaţi, plin de solicitudine şi devotat cu tot sufletul natiei sale.


În anul 1977, Toto Boiagian a fost pentru ultima dată în America să-şi vadă sora, fratele şi pe toţi cei dragi. Avea numeroşi prieteni şi cunoscuţi în metropola newyorkeză. Soţia sa, Ani Boiagian, vorbind despre Toto, spune: «A fost un om minunat, un soţ desăvârşit, inteligent (era numit enciclopedia institutului), muncitor şi devotat muncii până la epuizare, optimist. Nici o clipă nu a dorit să plece din ţară, cu toate că a lucrat, mult timp, cu străini din occident»”.
A încetat din viaţă la vârsta de 67 de ani, pe data de 2 iulie 1989”.

#citeşte mai departe în „Armeni de seamă din România”
#„Armeni de seamă din România”
#Autor Simion Tavitian


Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.


DREPTURI DE AUTOR

a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.

b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Sursa foto: „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian




Citeşte şi:


#DobrogeaDigitală „Armeni sub cupola Academiei Române“, de Simion Tavitian, de astăzi în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa