#DobrogeaDigitală „Cele două terase ale vechiului cazin se umplu de lume aleasă în fața mărei ascunse în noapte“

• Unul dintre subcapitolele cărții „Constanța Pitorească“ scrisă de Ioan Adam prezintă situația cazinoului din Constanța. 

Cartea „Constanța Pitorească“  de Ioan Adam, prezintă o panoramă istorică a Constanței, fiind scrisă la început de secol XX, undeva prin anul 1908. Având firul narativ secolului XX, cartea este  structurată pe trei capitole- Din trecutul constanţei. - «Tomis», Constanţa din zilele noastre, Împrejurimele Constanţei, însumate în 316 pagini.
 
Cel de-al doilea capitol prezintă situația orașului „din zilele acelea“, mai exact anii 1900. Unul dintre subcapitole este dedicat cazinoului din Constanța, la acea vreme fiind sub o altă formă arhitectonică. Aflăm că lumea venea pentru o „gustare la teresa cazinoul“, fundalul fiind acoperit de sunetul valurilor și muzica uneia dintre „cele mai renumite orchestre din tară“. Este extraordinară descrierea locului care mai că te transpune în boemul acelor ani.
 


Redăm mai jos descrierea numită „La cazin“ cuprinsă în volumul antemenționat.
  
„Una din atracțiunile care strânge cea mai multă lume la un loc, e cazinul. Primăria are grije din timp, să nămiască pentru sezon una din cele mai renumite orchestre din tară, care să cânte în lunile Iulie şi August, pe terasa cazinului, între orele 5-7 şi 8-12, seara. Pentru a lua parte la aceste concerte zilnice, vizitatorii plătesc o anumită taxă, pe care o fixează mai înainte consiliul comunal.
 
În serile liniştite, cele două terase ale vechiului cazin, se umplu de lume aleasă, care-şi ia gustările afară, în fața mărei ascunse în noapte şi ascultă armoniile amăgitoare ale orhestrei. În vremea aceasta valurile uşoare bat jos la mal şi se îneacă gâlgâind prin scorburile stâncilor. Cazinul vechiu e făcut numai din lemn şi aşezat pe taraşi puternici, pe marginea bulevardului. În salonul acela improvizat, s'au bucurat şi au petrecut la baluri, multe rânduri de sezonişti, strânşi acolo din toate colţurile ţărei şi din toate părţile lumei.
   
Azi însă, se pare că cerinţele au ajuns mai pretenţioase şi lumea priveşte cu milă la bătrâna baracă, care a ocrotit atâtea întâlniri şi extazuri. Primăria s'a gândit atunci la o schimbare îndrăzneaţă, potrivit şi sborului pe care l-a luat oraşul şi a hotărât să facă un cazin cu toate înlesnirele moderne de petrecere. Noua clădire trecută prin o mulţime de prefaceri, din cauza capriciilor politice, va ajunge în sfârşit să se înalţe sprintenă şi trufaşă, pe prispa măreaţă a umpluturei de pe bulevard. În noul cazin va fi o splendidă terasă dinaintea mărei, înconjurată de toate podoabele sculptate în lemn, cu o admirabilă extradă pentru orchestrele viitoare.
 
Cazinul va avea şi o frumoasă sală de teatru pentru artiştii de vară şi pentru concerte. La Constanţa, pe lângă toate celelalte mijloace de distracţie şi petrecere, se mai organizează şi baluri atât pentru cei mari, cât şi pentru copii, - cari au loc în salonul parchetat al cazinului. Mulţimea celor cari obosesc plimbându-se pe bulevard şi pe malul nou al mărei, se abate pe urmă şi pe terasa cazinului, unde îşî iau răcoritorul şi se odihnesc ascultând muzica. Ochii celor de pe la mese se împart între oaspeţii cari se priminesc continuu şi întinsul mărei nestrăbătute.
 
Noaptea cade tot mai grea şi mai rece, înecând cuprinsul umed. Zăgazul portului nu se mai gaşte din umbrele lăsate, decât după bufniturile valurilor oprite. Farurile din radă au luminile paianjenite, de crezi că sunt învăluite în zăbranice de doliu. Orizontul plin de întuneric, înfruntă privirile ca un codru nestrăbătut. ln apăsarea aceasta oarbă, care încinge şi sugrumă tot înconjurul, numai farul dela Tuzla, mai puternic, săgetează la răstimpuri noaptea, de parcă ar ameninţa bezna, cu impunsătura unui pumnal de foc.“
   
Sursă foto: „Constanța Pitorească“ de Ioan Adam

Citește și:

Istoria din spatele Cazinoului Constanța