#DobrogeaDigitală Istoria din spatele Cazinoului Constanța

 

• Adăpost pentru soldați, sală de jocuri și evenimente, Cazinoul din Constanța a trecut prin ani „de luptă” pentru a arăta așa cum îl cunoaștem azi.

„Dobrogea culturală între Constanța și Balcic“ este o „hartă modernă“ a istoriei de pe malul Mării Negre. La construcţia acestui volum au participat: Delia Bălăican, Wendy Laura Cînţa, Ştefania Dinu, Sebastian Ionescu, Oana Marinache, Alexandru Mexi, Diana Slav, Silvia Vrânceanu Nichita și Raluca Zaharia - specialiști din domenii diverse precum istorie, istoria artei, arhitectură, urbanism, peisagistică, jurnalism ș.a. Autorii aduc în fața publicului larg punctele turistice recunoscute atât din Constanța, cât și din Balcic, evenimente mai puțin cunoscute, monumente istorice uitate, dar și detalii despre traiul anilor 1800.


Un subiect de interes prezentat în „Dobrogea culturală între Constanța și Balcic“ este și Cazinoul Constanţa, unul dintre cele mai disputate și mai în vogă puncte turistice de pe litoralul românesc. Zidurile sale au trecut, alături de soldații pe care i-au adăpostit, prin războaie, cutremure și vreme rea. Pereții au auzit și râsete din interior pe vremea când oamenii puteau veni la dans sau la o seară de jocuri de noroc. Tavanul său a văzut o diversitate de oameni, din toate colțurile lumii adunați într-o sală imensă.

Este un monument remarcabil Art-Nouveau prin faptul că este în totalitate construit în acest stil și nu are doar câteva elemente reprezentative. Inginerul Anghel Saligny a proiectat nu numai portul, ci și faleza cu promontoriul său, după ce realizase podul peste Dunăre, care lega astfel Dobrogea de ţară.

Cazinoul a fost construit inițial ca o clădire de paiantă căptușită cu scânduri la exterior și se numea „Cazin“ sau „Kursaal“, fiind situat lângă Farul Genovez. În interior se regăseau o sală de dans, două săli de lectură, două săli de jocuri și o terasă la malul mării. Clădirea din lemn a Cazinoului a fost distrusă de o furtună puternică în cursul anului 1891, astfel că, la începutul anului 1892 a fost aprobată demolarea.

Noul local al Cazinoului a fost mutat de lângă Farul Genovez, spre zona portului, mai precis a fost amplasat pe locul actualului edificiu. Și noul Cazinou avea o sală de dans, mai multe încăperi și o terasă deschisă către mare. Construcția imobilului a început pe vremea când liberalii erau la putere, sub supravegherea arhitectului Daniel Renard. În 1905 însă, conservatorii s-au așezat ”pe tronul regal” și au ales să renunțe la serviciile lui Renard, în favoarea românului Petre Antonescu. Acesta a proiectat o clădire asemănătoare unui teatru cu două turnuri. La 8 august 1905, Antonescu a primit permisiunea să se apuce de lucrare. Planurile Cazinoului s-au plimbat de la o masă la alta, până în 1907 când liberalii au revenit la putere și o dată cu ei s-a întors și arhitectul Renard.

„Nici măcar o virgulă din proiectul lui Petre Antonescu nu o regăsim în ceea ce este azi Cazinoul din Constanţa“ (Radu Cornescu, autorul albumului „Cazinoul din Constanţa - scurtă istorie în imagini”,2011, p. 55).
Grigorie Călinescu este ultimul arhitect angajat de primărie pentru a finaliza Cazinoul Constanța. Acesta s-a ocupat de amenajarea interioară, decorațiuni și detalii. Firma cu care a colaborat a fost Casa Emil Prager & D. Biller din București, căreia i s-au plătit 79.000 lei.


Cazinoul a fost inaugurat la 15 august 1910. Stilul său neoromânesc a lansat o serie de replici dure. Pe 8 august 1910, Ziarul „Conservatorul Constanţei” scria:

„Cetăţenii Constanţei pot acum să se mândrească și ei cu ceva. Noua clădire a Cazinoului Comunal, despre care începusem să credem că nu se va mai isprăvi niciodată, întocmai ca mitologica pânză a Penelopei, este în sfârșit gata. Din punct de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit. Complecta asimetrie și amestecul babilonic al stilurilor din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride, fac din noul cazin comunal un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust.”

În disputele politice, despre Cazinou s-a spus că „era o matahală împopoţonată cu tot felul de zorzoane”. În decembrie 1911, ziarul „Drapelul”,  care reflecta punctul de vedere al liberalilor fără a avea caracter oficial, adresa critici primarului Constanţei care:

„Prin situaţia domniei sale de șef al serviciului tehnic și consilier comunal, putea și era chiar dator să zădărnicească și să împiedice monstruozitatea.”

Citește mai departe în „Dobrogea culturală între Constanța și Balcic“

Sursa foto Imagine de colecție cu Cazinoul din Constanța pe o carte poștală (față-verso) din 1910 - ZIUA de Constanța.
 
DREPTURI DE AUTOR
 

a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „În Dobrogea, fiecare cărare îți spune o poveste...“