#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Biserica“

• După expunerea primelor patru capitole, continuăm astăzi cu prezentarea celui de-al cincilea capitol, „Starea orașului în trecut și în prezent“.

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.


Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.


Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.



Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.


Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.


Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.


Așadar, după cum punctează autorul, „ să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După expunerea primelor șase capitole, continuăm cu prezentarea celui de-al șaptelea capitol, „Biserica“. Pe parcursul acestui capitol vom descoperi poveștile bisericilor din Cernavoda, fiind prezentate toate lăcașurile de cult din localitate. Redăm mai jos preambulul acestui capitol:


„Cea mai veche instituţie într'o comună este sfânta biserică deoarece fiecare comunitate fie ea cât de mică, caută mai întâi de toate să-şi aibă locaşul sfânt pentru celebrarea cultului divin. Pe timpul dominaţiei otomane, creştinii n'aveau voie să construiască biserici mai arătoase decât cea mai mică geamie.


Biserica trebuia să fie fără turlă şi fără clopot. La noi în Cernavoda, cea mai veche biserică despre care avem cunoştinţă a fost pe locul dintre străzile Remus Opreana şi N. Filipescu, în sus de proprietatea d-lui Ilie Şalvara. În jurul acestei biserici a fost şi cimitirul, care a existat până acum 30 de ani, când s'a pus în aplicare planul de aliniere al raului.


Despre această biserică vorbeşte hrisovul că a fost ajuta de Alexandru Ipsilante. Domnii români au avut grijă de sufletele credincioşilor dsipiţi în dreapta Dunării. Unul din aceşti Domni Români Alexandru Ipsilante, în anul 1777, spun documentele «urmând o veche tradiţie», dărueşte venituri bisericilor româneşti din Bogazschioi (Cernavoda) şi Babadag.


D-l Profesor N. Iorga în «Droits nationaux et politiques des Roumains dans la Dobrogea», Iassy, 1917, pag. 75, spune că «un episcop a fost la Bagazschioi (Cernavoda). Episcopul Neofit din această localitate, traducea în 1770, cărţi din greceşte în româneşte».


Fără îndoială că în Cernavoda au existat locaşuri de închinăciune şi înaintea acestei biserici.“

Va urma.


Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat


Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța


Citește și:

#DobrogeaDigitală: Despre Cernavodă - „Edilii oraşului de la 1878 şi pâna în anul 1936“ (VI)